mototolește-ți gândul și lasă-l să se rostogolească până la mine

aceeași sensibilitate străbate și poezia asta, din nou imagini deosebite, stări situate undeva la limita suportabilului... astfel de poezii nici nu au nevoie de multe versuri pentru că trăirile par rupte, zvârlite din lăuntru, trupul apare scobit pe dinăuntru, el tot ce-și dorește este timp, ceasuri, prelungire. imaginea timpului anesteziat e expresia acestei dorințe; ochiul de lumină pare a fi o îndepărtată împăcare. Citesc.
numai bine,
alex

alex,
mă bucur să am cititori atenți ca tine
care știu să pătrundă în cuvânt.lucrul acesta îmi confirmă că am intrat în sufletul cititorului.

te mai aștept.

multă stimă,
teodor dume,

gasesc \"paianjenii\" si \"ochiul de lumina\" foarte inspirati ca adevarate puncte de sprijin pentru acest poem filozofic bine închegat
un final bine condus si în armonie cu fluxul gândirii

angela,
mă bucur că ai intrat pe sensul cuvântului de aici. mereu o faci în cel mai responsabil mod, drept pentru care îți mulțumesc.

multă stimă,
teodor dume,

mi se pare prea voluminos titlul, în raport cu poemul, care, de altfel, este un semn al evoluției tale, totuși perfectibil. văd că ai reușit să păstrezi spiritul filosofic, mai ales înspre final.
i-aș fi dat ca titlu chiar acea sintagmă plasată în subtitlu și fără trei puncte la urmă și fără amânarea drumului în 3 versuri. dar e frumos, oricum. îmi cer scuze, dar mă cunoști, eu nu mă pot abține să-mi spun părerea despre cum aș schimba textul dacă mi-ar aparține.
succes mai departe.

da, katy,
e o variantă cu titlul.mă mai gândesc.
mulțumesc mult pentru trecere, semn și sugestii.

același,
teo dume,

și eu sunt de părere că titlul e neadecvat registrului poetic. Cred că ar fi fost mai bine dacă ar fi fost pus ca prim vers. sau ca început de poem. Probabil așa a fost gândit, nu? În rest, un poem frumos, are idee și stare. Aș șterge ultimul vers sau aș modifica în vreun fel. mi se pare prea explicit. Sau nu știu cum mi se pare.
Oricum, un poem reușit. Sunt câteva imagini bine realizate.

Raul C.

mulțumesc, raul pentru semn și remarcă.
pe roliteratura.ro poemul apare fără ultimul vers. da, așa este prea explicit.
îți mulțumesc și te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,

am mai citit textul și credeam că am lăsat un comentariu. Doream să remarc imaginea păianjenilor ce prind timpul în plasă, e plastică și dă o senzație de așteptare și putință a păcălirii trecerii. De asemenea, căderea în ochiul de lumină e de remarcat.
LIM.

mulțumesc, LIM,
chiar mă așteptam la vizita ta. mulțumesc și pentru aprecieri. ești un oaspete bun.

același,
teodor dume,