lacrima

Alexandru, poemul tău, privit de sus în jos, arată ca un șir de lacrimi, ca o stalactită: pic pic pic.
Prima strofă este deosebită.
Rețin:
\"înserează-mă
înnoptează-mă
acoperă-mă
...

moarte-
mă\" ca invocație pentru curgerea cuvintelor, a poeziei.

Frumos!

Ottilia Ardeleanu

ottilia, asta am si urmarit aici, ma bucura vizita ta, te mai astept...
numai bine,
alex

curg spre a ma ascunde, la sanul iubirii, asa imi suna mie, cumva umil, cumva cerand protectie, insereaza-ma,hranit cu sangele noptii, vibrand poetic durerea...nu pot sa vad totul intr-o singura idee, poate ca ma si grabesc, poate ca a facut-o deja poemul...
dar sentimentul il percep fluid, puternic, precum scancetul unui prunc.

ma bucur ca ai perceput un ceva \"fluid, puternic, precum scancetul unui prunc\"... Este o... plecare aici, o uitare de tot, ca o lacrima in cadere, ca o durere mare mare. Am incercat sa aleg niste cuvinte potrivite, am inventat altele, ideea era sa fie un mesaj spart, rupt de realitate...
cu drag,
alex

cam asa vedeam, numai ca nu era de rau nimicul, ci nimic din ceea ce te face sa fugi, adica altceva, iubire,.normal ca ajungi acolo infruntand o durere mare, a te rupe e o dezamagire, un sut in fund dar un pas inainte.