Unui elev slab la matematică

De bag destul de bine seama,
Ori el e tont, ori ea e toantă;
Cam asta spune epigrama...
În rest, păcat că n-are poantă!

Observând ce-ai scris mata,
Chiar acum pe loc îmi vine
Cu năduf a exclama:
Mamă, dă cu biciu-n mine!

\"De bag destul de bine seama,
Ori el e tont, ori ea e toantă;
Cam asta spune epigrama...
În rest, păcat că n-are poantă!\"
(Gârda Petru Ioan)

Greu le mai pricepi, bag seama,
Și, de vrei, îți vând un pont:
Nu-i de vină epigrama,
Cine n-o-nțelege-i... slab la matematică! :))

Ei, Vali, te-ai trezit în grabă
Să sari la mine ca o... dulceță de zmeură combinată cu mure sălbatică;
Mi-am zis: să-i spun că n-are poantă,
Decât să-i spun că poanta-i slabă.

\"Ei, Vali, te-ai trezit în grabă
Să sari la mine ca o... dulceță de zmeură combinată cu mure sălbatică;
Mi-am zis: să-i spun că n-are poantă,
Decât să-i spun că poanta-i slabă.\"
(Gârda Petru Ioan)

Ce-ai scris mai sus chiar mă distrează,
Răspunsul, însă-i cam pripit,
Deci, te-aș ruga, reformulează
Și pune poanta la sfârșit!

\"Mamă, dă cu biciu-n mine!\"
(Florin Rotaru)

Ea va face ce-ai cerut,
Dar îi tremură mânuța,
Că-i e milă, sărăcuța,...
Mă ofer să o ajut!

Două kile și ceva
Calculă că are-un crap,
Rezolvă și mama sa
Până-i dete două-n cap.
(Vali Slavu)

Elevul care-n cap îi da,
Băgat din greu de \"mate\"-n boală,
Eu cred că doar se antrena
Pentru a doua zi, la școală.

Vali,
Sincer, cu riscul de a fi nesuferit (mi se pare că tu folosești des aceste cuvinte), deși evit să fiu prea dur, spun că mie mi se pare slab catrenul de mai sus. În primul rând, poanta este cam naivă, chiar dacă pornește de la multiplele înțelesuri ale \"datului în cap\" (la propriu, apoi cu sensul de \"exact\" și cu sensul de \"în minte\"). Spun că este naivă, în primul rând, deoarece pleacă de la un motiv \"tras de păr\", acela cu calcului greutății unui crap (de ce tocmai crap, probabil pentru rimă). Apoi, jocul de cuvinte, în sine, mi se pare facil, fără o acoperire serioasă în realitatea înconjurătoare și în tema tratată. De asemenea, după primele două versuri, după cum ai expus tema, ar trebui să ne oprim, deci eu nu cred că este bună virgula aceea; în schimb, poate ar trebui una după al treilea vers... în fine... mie nu-mi prea place! Eu sunt convins că poți crea epigrame mult, mult mai bune și de aceea mi-am spus părerea la acest text.
Succes în continuare!
Cornel

Eu m-am abținut. Cornel a riscat, dar cum nu-l pot lăsa singur, apreciez și eu că (aproape)epigrama e cam trasă de păr. Pseudo-duelul, generat de postarea ta, este mult, mult sub nivelul la care ar trebui să se poarte un duel epigramatic. Și asta nu se întâmplă doar în subsolul paginii tale. O replică epigramatică trebuie, la rându-i, să fie la subiect, să întrunească toate condițiile cerute pentru o epigramă (inclusiv poantă) dar, mai ales, să nu alunece în vulgaritate și să nu depășească două, maximum trei, catrene. Sunt niște cutume, pe care am încercat să le explic, acum ceva vreme. Pare-se că nu m-a citit nimeni. Vali Slavu, scuze, dar unele clarificări sunt necesare! Nu putem mima spontaneitatea poantei (mă refer la dueluri) prin versificări, versificări la îndemâna oricui! Probabil că ar trebui publicate niște dueluri, de referință, astfel încât, prin exemplificare, să priceapă lumea despre ce e vorba, în propoziție. Cu amiciție,

Ioan J

Cornel, sunt de acord cu observațiile referitoare la punctuație și voi face corecturile de rigoare. Pentru virgula de la sfârșitul versului al doilea, există o explicație: am aflat că nu este indicată folosirea punctului. Voi pune punct și virgulă. Există o explicație și pentru lipsa virgulei de la sfârșitul versului al treilea, nu există explicații, dar o voi pune.
De acord și cu faptul că epigrama este slăbuță. Acesta este și motivul pentru care am exclus-o din grupajul realizat cu… atâtea bătăi de cap.
Crapul este acolo din motive de rimă, e adevărat. Dar ancorarea în realitate există. Într-una din culegerile de matematică pentru ciclul primar, există o problemă dificilă, în care se cere să se afle greutatea unui pește. Da, a unui singur pește, nu a mai multora (ceva de genul: coada cântărește ¼ din cap, capul ½ din corp…).
Oricum, am postat epigrama aceasta pentru a vedea ce reacții stârnește. Din comentariul tău, înțeleg că am făcut bine că nu am trimis-o.
Mulțumesc!
Vali

De acord cu ceea ce ai spus referitor la calitatea replicilor. Dar mă miră faptul că nu ai luat atitudine până acum. Că replici de doi bani sunt pe site, slavă Domnului!
Spre exemplu, la epigrama ta cu „Băselu” sunt multe replici aiurite, dar te arăți tare încântat. Dacă tot ții la calitatea dialogurilor epigramatice, de ce încurajezi astfel de versificări? De ce ai dat răspunsuri de genul: replică inspirată”, „Felicitări!”, „Simpatic”, „poantă bună, ce merită a mai fi prelucrată” (oare, chiar merita prelucrată?)? Înțeleg, erai gazdă și se impunea să fii drăguț. Dar la câte epigrame nu s-au postat replici slabe?
În altă ordine de idei, mă bucur că ai ridicat această problemă. Pentru mine este, cu siguranță, un semnal de alarmă. Voi încerca să fiu mai exigentă. Îți mulțumesc!

Vali,
După cum apare comentariul tău de la ora 23.04, rezultă că mi te adresezi mie în chestiunea duelurilor și a replicilor, deși problema a fost ridicată, în comentariul său de la ora 22,15, de către Ioan Jorz. Nu că nu aș fi de acord cu el (chiar sunt, în principiu), dar să nu se supere omul...
Îmi exprim și eu unele opinii despre problema supusă dezbaterii (despre duelul de pe site, în general, nu despre duelul de la textul de mai sus).
Problema este că, datorită puternicului caracter interactiv al site-ului, este foarte greu ca aici să se desfășoare un duel în adevăratul sens al cuvântului (deși s-ar putea, totuși, dar asta ar însemna ca atunci când se înfiripează un duel, ceilalți să nu mai intervină, să nu mai provoace alte dueluri până se termină cel în curs). În mod normal, duelul se poartă între doi epigramiști, dar aici, pe site, se ajunge ca unul să dueleze cu toți, sau toți cu toți. Ce se poate face însă, fără prea mare greutate este să se păstreze tema inițială, nu să se plece de la \"coada vacii\" și să se ajungă la \"ștampila primăriei\". De asemenea, se poate, dacă vrem, să postăm ca replici \"provocatoare\" catrene cu poantă, nu comentarii versificate. Se poate, de asemenea, ca atunci când competitorii au \"deraiat\" prea tare, sau când totul a devenit doar o vorbărie, gazda să dea semnalul de încetare a ostilităților, sau, cel puțin să nu mai încurajeze, prin răspunsurile sale, continuarea acestora. Cam așa văd eu chestiunea.
Cornel

nu \"Dialoguri și replici\"

Cornel,
comentariul meu \"Despre replici\" îi era adresat, ca răspuns, lui Ioan Jorz. În grabă, am uitat să precizez, dar se subînțelegea.
Destul de greu de realizat dialoguri de calitate aici, pe site. Motivele le-ai precizat. În ceea ce mă privește, am avut la epigramele mele și replici mai slăbuțe, dar și dueluri de invidiat. În antologia epigramiștilor agoniști apare chiar o epigramă care s-a născut ca replică la una din epigramele mele. Dialogurile mai slabe sunt cauzate de faptul că s-a creat pe site moda de a răspunde, din politețe, celor care lasă un semn la epigrama ta. Se pot spune multe despre acest subiect.
Revenind la ceea ce zicea Ioan Jorz, chiar ar fi interesantă publicarea unor dueluri de referință, care să servească drept model.

Trebuie să recunosc că mă simt onorat atunci când primesc replici de la epigramiștii de valoare de pe site (știți voi care) și mă străduiesc să dau replici pe măsură sau mai bune dacă se poate. Uneori reușesc, uneori, nu. Ca gazdă, mă simt obligat să răspund oricărui semn binevoitor sau nu, valoros sau nu. Pe mine personal aceste exerciții mă ajută. Cred că îi ajută și pe alții. Cât timp este liber la comentarii, asta e. Sigur că faptul de a răspunde cu text de tipul celui postat este specific epigramei. Dar câmpii se (pot) bat(e) cu grație și la alt tip de texte.
Dacă uneori dialogurile degenerează, cineva le oprește de obicei. Privind la paginile mele, în general nu mi-e jenă de ce am scris, cu unele mici excepții. Ne mai ia valul. În concluzie, dau replică la replică atâta timp cât îmi mai ia cineva în seamă textul. Apoi mă opresc. Nu-mi dau replică mie. Asta ar putea fi (și mi se pare că este) o regulă.

Vali

Iartă-mi replica concretă,
Dar e-o slabă epigramă,
Că n-a fost iradiată
De o flamă violetă!

Vali!

De data asta, chiar pe bune,
La epigrama afișată,
Îți recomand să-i stingi cărbune,
Să nu rămână deocheată.

Emil

Două kile și ceva
Calculă că are-un crap;
Rezolvă și mama sa,
Până-i dete două-n cap.
Vali Slavu

Contrar tuturor părerilor...eu m-am prins de poantă

De poanta ta m-am prins, pe loc
Și chiar sunt amuzat, firește
Deci,mama, supărată foc...
Îi dete două-n cap...la pește.
Bingoooooo!

Am mai citit o dată și acum cred că e vorba de mama crapului

Nu-i asta cheia. Eu cred că cel care-o bate-n cap e crapul, exasperat de atâta măsurători. Întrebarea e cine-i mama lui. Și, dacă e, a cui e. Ai?
Greu...

De teamă că nu vei da o replică conform așteptărilor, văd că ai trecut la proză. :))

Cand intra prea multa matematica in epigrama, nu iese ceva \"gustat\" de toata lumea,mai ales ca, in cazul de fata, e vorba de un peste si stim ca \"Pestele de la cap se-mpute\"(probabil ca din acest motiv mamei i-au iesit doar doua kile-n cap!\"

Am si eu una cu o poanta asemanatoare:

Doi oameni se hotărau,
O pisică zice \"miau\"!