roata fericirii

nu știu cum ai făcut, ce ai spus că m-am trezit deodată în carusel, poate aici este și farmecul drumului, hai că mă dau și eu cu tine. și am prostul obicei să nu rețin autori, o chestie care mi-a plăcut \"fericirea este la timpul trecut\".
când o ai nu îți dai seama, apoi după un timp vorbești despre ea, așa și cu roata fericirii, poate ne dăm deja în ea și nu ne dăm seama.
foarte frumos
mcm

mi-a placut draguta, simpluta cred ca daca pui ca la un arlechin se castiga un ceva, o curgere, a leak.in general nu-mi place cuv inger in poeme da fac o exceptie in cazul de fata.

Mulțumesc pentru comentarii. Cred că fericirea apare când îți amintești că nu te-a părăsit niciodată. Altfel starea de nefericire este de fapt alungarea stării de fericire din suflet. Ea este mereu acolo. Ne mai citim!

Poemul cade pe suflet precum picaturi calde de vin cad pe o piatra fierbinte,
accentuind trecerea inevitabila a timpului...
Si totusi roata fericirii, ne mai da o sansa...
Concludent versul: \"lumea se dă în roata fericirii\".

Mi-a facut placere sa-ti vizitez pagina!

Ioan

Din ce am observat fiecare scriere care ne-o transmiti, este ca o mică portie de mâncare, însă cu informatii abundente, care au darul sa il facă să se simtă sătul pe cititor.
Într-adevăr sensul imaginii de bună amintire este invers acelor de ceasornic. Aș pune într-o așezare:
\"amarul tinereții\" și \"arlechinul\", în stânga
\"roata fericirii\", în centru
\"un om te așteaptă\", \"o familie și un câine\" și \"cine se dă în roata fericirii
apucându-l pe înger de mijloc\", în dreapta.

La cât mai multe scrieri!