reper

O atitudine defensivă foarte frumos exprimată. Pe vremuri, luptele erau corp la corp. Au apărut cuțitele, sulițele, săbiile. Apoi au fost penele, stilourile, pixurile. Acum e mai complicat: s-a revenit la părți ale corpului, dintre care buricele degetelor sunt foarte solicitate. (Oare câte atingeri până la un adevărat touché?...) După mine, tensiunea poemului tău vine din echilibrul dintre static și mobil, din puterea fragilului, a nevăzutului versus cea a stridențelor. Poate este și un proiect de ars poetica aici. Strofa mediană este excelentă prin fermitatea zicerii și a evenimentului, iar ce urmează vine să sublinieze miza pe clarobscur. La aranjarea în versuri poate aș mai reveni. Îmi mai place și cui vorbește vocea din poem.

un poem al depărtărilor, al prelungirilor, de ce nu și citoplasmatice.
prima strofă indică în același timp nu doar prelungirea, depărtarea ci și o alunecare, este de o construcție simplă, fină, comparația masa-cale ferată confirmă. apoi în strofa a 2-a umbra plecând lasă iar impresia unui fum de care se agață imagini pierdute de la tine din cameră. plus pentru \"fereastra cu aripi aproape cărnoase\". un poem interior, nu bazat doar pe descrierea camerei ci a ființei.
mcm

e o pendulare lăuntrică aici și tocmai de aceea textul e pur. naturalețea rostirii vine să confirme trăirea.

iau cu mine pentru arhiva din gând

*la fiecare pas
las în spate un eu
pe care pot să îl uit
pentru că apare mereu altul*

și mă bucur că această lectură mi-a dat posibilitatea să vă urez multă sănătate, bucurii și împliniri alături de cei dragi

La mulți ani!

multă stimă,
teodor dume,

pentru citire si semn.
monica, daca in \'\'incapatanarea\'\' de a nu ma vinde poetic se vede ars poetica, atunci este bine. oricum trecutul trebuie evitat sa fie ars. nu iti pot raspunde la intrebare, dar stiu ca de multa vreme imi tot \'\'ascut\'\' buricele degetelor

un poem care are multa originalitate, mai ales în arta cu care poetul stie finaliza si canaliza energia poetica
poem credibil ,interiorizat, unde aproape fiecre cuvânt e bogat în sensuri
la multi ani

imi place doar prima strofa

dupa aia o dai in fantasme de Poet sau chiar Filosof si nu-mi mai place

angela, sunt mii de amprente personale in cuvintele din poem.
mihai, stiu ca poate fi privita asa poezia. dar acum, nu inseamna ca daca ma folosesc de imaginea eului o dau in filosofare.