Pe cărări bătute

Deși știu că-i o greșeală
Am o îndoială grea:
Care-i limita normală
Și de unde-ncepe „prea“.
(Tataia)

Păcatul preacurviei

De pornesc cu cercetatul,
Văd, uitându-mă-mprejur:
Prea începe cu păcatul
Și se termină la...

Păcatul preacurviei

Deși știu că-i o greșeală
Am o îndoială grea:
Care-i limita normală
Și de unde-ncepe „prea“.
(Tataia)


Fiind în vârstă și-nțelept,
Acum, în prag de sărbători,
Începe \"prea\" -dar spune drept-
La șaptezeci de anișori ?

Când ai o viață mult prea vie,
Și calci prea strâmb mereu, socot:
La șaptezeci e preacurvie,
La optzeciși... e prea... de tot!

Răspund nedumeririlor colegilor agoniști

Întrebarea voastră e normală
Și-n problema asta (mă justific)
Nu stă experiența-mi personală
Ci un interes pur științific.

Deși Tataia \"sare\" rar la \"bătaie\" pe sait, când o face, o face Excelent. În afară de calitatea și seriozitatea (indubitabile) epigramelor, din când în când ne mai dă câte un bobârnac, dar numai atunci când \"sărim calul\" (sau iapa - că nu mai știu cum să zic, de frică să \"n-o dau în bară\").
Mulțumiri pentru trecerea pe la mine, chiar dacă eram în moratoriu unilateral asupra comentariilor și, mai ales, că sunt: proscrisul lepros și ciumat!

Cu prietenie, Mișu
La mulți și sănătoși ani!

Bătrânele vă cască vouă ochii,
Când prezintă-n poante și volute
Model de creier imprimat pe rochii
Și (în subsidiar!) de amărâte.

\"Prea\"
Când ai o viață mult prea vie,
Și calci prea strâmb mereu, socot:
La șaptezeci e preacurvie,
La optzeciși... e prea... de tot!
(Gârda Petru Ioan)

Nu este un motiv de blam
Adverbul PREA, spun erudiții:
La \"patruzeci\" îl aplicam,
Dar la \"optzeci\" dau definiții.

Nu este un motiv de blam
Adverbul PREA, spun erudiții:
La \"patruzeci\" îl aplicam,
Dar la \"optzeci\" dau definiții.
(Tataia)

Posedă moșul, pasămite,
La optezeci de la naștere,
O detașare ce-i permite
O dublă recunoaștere!

Mulțumesc celor ce m-au vizitat și pentru aprecieri iar lui Mișu Petrescu îi doresc așijderea în 2010. Și nu pricep de unde a tras concluzia că ar fi proscris... Iar lui GPI îi transmit satisfacția de a fi creat o replică excelentă, realizată impecabil și ca formă dar mai cu seamă ca poantă. E clar că epigramistul poate fi spiritual nu numai pe bază de detalii sexiste!

Deși știu că-i o greșeală
Am o îndoială grea:
Care-i limita normală
Și de unde-ncepe „prea“.
(Tataia)

Cred c-a fost ceva prea mult,
Ori prea des, ori prea oral,
Ori prea multum în tumult;
De se-oprea, ceva normal!

Cum toți dorim perfecțiunea, și a noastră dar și a altora, vreau să sesizez că mie îmi pare accentul căzut antiRodean pe \"DEși știu\". Aș opta pentru varianta:
Știu că este o greșeală,
Dar și îndoiala-i grea:

În rest, excepțională, mereu m-a frământat întrebarea, dar nu m-am gândit să o pun pe versuri.
F Abel

Frumoasele ne spală nouă ochii,
Când ne prezintă-n poante și volute
Modele de taioare și de rochii
Și (în subsidiar!) de parașute
(Tataia)

Într-adevăr, ne spală ochii
Dar, după cum le este felul,
Prin încrețirea de sub rochii,
Ne curăță și portofelul.

Nu numai cei cunoscători,
Pricepe chiar și un nerod
Că-i vorba de copii din flori
Ajunși la stadiul să dea rod.
(Tataia)

Să recunoști paternitatea
Când e copilul unei june,
Cu-atât ți-e vrerea mai pe bune,
Cu cât mai mare ți-e etatea.

Cumva ar fi mai bine; \"copii din flori/ Ajunse-n stadiul să dea rod\"?, pentru că poanta vine din flori, nu din copii. Părerea mea.

Cu respect F Abel

Formează cuplu exemplar
Căci adoptară, scurt și clar
Un drum deosebit ca sens:
El algoritm iar ea consens
(Tataia)

Mai e un cuplu ideal
Ce naște-un paradox imens:
El algoritm, ea Sensual
El n-are ritm, ea n-are sens.

Acesta e motivul satisfacției mele de a activa în cadrul unui cenaclu (cum apreciez că este și site-ul Agonia). Florian Abel a dat două sugestii excelente pentru îmbunătățirea catrenelor mele postate pe site. Îți mulțumesc, Florian, ești un camarad excelent. Și pentru că mă aflu pe tărîmul discuției nu pot să nu scot în evidență calitatea excepțională ale catrenelor de răspuns și la catrenul cu \"copii din flori\" și îndeosebi cel care analizează perechea de noțiuni algoritm-consens. Iată cum de pe platoul politic pe care îl plasasem eu (prea cutreerat și deci banal) se poate defini inspirat o realtate general valabilă. Mare satisfacție mi-ai procurat dragă Florian !