Poezie
unde alții se poticnesc
1 min lectură·
Mediu
singure drumurile care-am fost
mai pot mărturisi de pasul strâmb
zăpezile doar oblojindu-mi glezna
scrântită pe o piatră sau un dâmb
cu ochiul străbătut de-o fulgerare
cu fruntea izbesc zei ca-ntr-o coridă
și nu mai știu cine icnește cine
îngroapă sub ghețari priviri de vită
nu rănile nu-mi ling îmi place dâra
de sânge-aduce vânătorii către seară
și ghearele prin ei îmi plimb
cum ai struni un armăsar sau o vioară
ești fiară dacă nu ți-ai spart genunchiul
și n-ai gustat țărâna spre iertare
chiar și domesticit ești bun
doar dacă duci pe altul în spinare
ești inutil? mai rău: primejdios?
dar mai încape-atâta sub pământ!
și tot ce-ai fost mărturisește
că ai scrâșnit din dinți să trăiești mult
deci dați-mi pace mă retrag acolo
unde cuvântul poticnire nu-nfrunzește
și de la fața voastră inima-mi întorc
cum ai suci grăuntele de jar în clește
044.523
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “unde alții se poticnesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13916986/unde-altii-se-poticnescComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ICgata stiu, parfum de eminescu, din inconstient iti vine domnule munteanu. ai trezit natura la vechile obiceiuri pe care le-au amplificat si altii si dezvoltat in vocea ei unica. mamaaaa, nu pleca!
0
OACâteva secvențe care introduc în atmosfera temei și care mi-au atras atenția:
”singure drumurile care-am fost mai pot mărturisi de pasul strâmb”,
“cu ochiul străbătut de-o fulgerare cu fruntea izbesc zei ca-ntr-o coridă”,
“nu rănile nu-mi ling îmi place dâra de sânge-aduce vânătorii către seară”.
Ultimele 3 strofe mi se par cele care evidențiază ideea/ideile:
“ești fiară dacă nu ți-ai spart genunchiul
și n-ai gustat țărâna spre iertare
chiar și domesticit ești bun
doar dacă duci pe altul în spinare” nu în genunchi în fața celor ce se cred zei!
“ești inutil? mai rău: primejdios?
dar mai încape-atâta sub pământ!
și tot ce-ai fost mărturisește
că ai scrâșnit din dinți să trăiești mult” – nu scrâșnind din dinți în loc de a spune lucrurilor pe nume!
“deci dați-mi pace mă retrag acolo
unde cuvântul poticnire nu-nfrunzește
și de la fața voastră inima-mi întorc
cum ai suci grăuntele de jar în clește” – nu poticnirii! (mi-a plăcut enorm exprimarea: “cuvântul poticnire nu-nfrunzește”)
Mai trec pe aci,
Ottilia Ardeleanu
”singure drumurile care-am fost mai pot mărturisi de pasul strâmb”,
“cu ochiul străbătut de-o fulgerare cu fruntea izbesc zei ca-ntr-o coridă”,
“nu rănile nu-mi ling îmi place dâra de sânge-aduce vânătorii către seară”.
Ultimele 3 strofe mi se par cele care evidențiază ideea/ideile:
“ești fiară dacă nu ți-ai spart genunchiul
și n-ai gustat țărâna spre iertare
chiar și domesticit ești bun
doar dacă duci pe altul în spinare” nu în genunchi în fața celor ce se cred zei!
“ești inutil? mai rău: primejdios?
dar mai încape-atâta sub pământ!
și tot ce-ai fost mărturisește
că ai scrâșnit din dinți să trăiești mult” – nu scrâșnind din dinți în loc de a spune lucrurilor pe nume!
“deci dați-mi pace mă retrag acolo
unde cuvântul poticnire nu-nfrunzește
și de la fața voastră inima-mi întorc
cum ai suci grăuntele de jar în clește” – nu poticnirii! (mi-a plăcut enorm exprimarea: “cuvântul poticnire nu-nfrunzește”)
Mai trec pe aci,
Ottilia Ardeleanu
0
VMmulțumesc, Claudia, mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre.
0
\"deci dați-mi pace mă retrag acolo
unde cuvântul poticnire nu-nfrunzește
și de la fața voastră inima-mi întorc
cum ai suci grăuntele de jar în clește
\"