adăpost

atingerea unor oameni, care nu au plecat niciodată din noi, nu poate fi înlocuită!!
primul vers e un univers aparte al suferinței!
cu sfială
rara

retin:
\"de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi
dimineața
când cerul se dilată peste umerii mei
acoperindu-mi teama\"

imi place mult ideea poemului. finalul este foarte bine construit!

cu prietenie,
andrei

Degeaba l-am citit de două ori, că tot nu i-am găsit nici o știrbitură. E u text perfect. Discurs sobru. Inspiră încredere pe măsură ce înaintezi prin \"sentimente intermediare\".

\"știu că e o aglomerare de lucruri acolo
printre care și o suferință
ce respiră haotic\"

Asta NU e tot!
Rămân in asteptarea poemului următor! felicitări!

\"cel ce ocolește suferința moare încet
pentru că nimic nu poate
înlocui atingerea\" un final demn de luat în considerație!
Poetul este cuprins de suferință interioară: \"uneori e mult întuneric\" și de o aglomerare de sentimente care îngreunează existența: \"de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi dimineața\". Nevoia de eliberare este acută.
După părerea mea, poezia aceasta arată ca un cerc care are un punct de început forte și se închide într-un alt punct forte care se contopește cu primul.

Numai bine, Ottilia Ardeleanu

un poem elagant, sobru, dar totusi nu inteleg de ce nu este evidentiat de catre domnul Nicolae Popa, daca spune ca este perfect.

ce trebuie mai mult decat perfectiune??

aprecierile mele si imi cer scuze pt sinceritate....

Djamal

am trecut prin poemele tale si nu ti-am lasat un semn... stiu ca esti precum Donul nelinistit, curgi limpede si meandric!!! ei vezi(?) eu chiar sunt pescarul
pandind pluta! o zi mandra prietene!

cezara,
semnul tău e o binecuvântare.
mulțumesc mult

cu sinceritate,
teodor dume,

domnule nicolae popa,
trecerea dumneavoastră e o mare surpriză, precum și semnul lăsat.
mulțumesc mult. vă mai aștept

stimă și considerație,
teodor dume,

andrei-tiberiu,
mă bucur c-ai selectat acea părticică. înseamnă mult pentru mine atunci când un cititor se regăsește în ceea ce scriu. te mai aștept.

ottilia,
da, ottilia, fiecare ajungem la un punct și atunci zăbovim în clipa cea mai importantă din viață și ne uită ce am făcut și ce lucruri am lăsat neterminate...

mulțumesc pentru aplecare asupra acestui text și vă mai invit pe la mine.

cu multă sinceritate,
teodor dume,

\'\'de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi
dimineața
când cerul se dilată peste umerii mei
acoperindu-mi teama
la amiază
când soarele se holbează la mine
ca la o piersică coaptă
și colo mai înspre seară când
mă privesc pe dinăuntru ca să văd
ce-a mai rămas pentru ziua de mâine

știu că e o aglomerare de lucruri acolo
printre care și o suferință
ce respiră haotic

dar nu-mi pasă

cel ce ocolește suferința moare încet
pentru că nimic nu poate
înlocui atingerea

asta e tot...\'\'

Ai reușit un poem în poem, așa văd eu ultima parte a poeziei. Poate fi un poem independent și încă unul foarte bun. L-am recitit de câteva ori, nu-ți vine să pleci, e de un firesc care atrage, farmecă.
Te felicit.

Doruleț

\"cel ce ocoleste suferinta moare incet
pentru ca nimic nu poate
inlocui atingerea\"....

aici nu pot decat sa respir si sa spun firecul din suferinta este scris in sangele fiecaruia,
suprlativele sunt sarace...
cu inchinare pentru scriere,L

puțin altfel în exprimare, același în profunzime. Văd că ați abordat o nouă metaforă și asta e de bine. Cititorul descoperă un limbaj al aceleiași profunzimi. Mare plăcere.
LIM.

pentru acest comm la superlativ. mă bucur că sunt în atenția dumneavoastră. vă mulțumesc mult. și vă mai aștept. sunteți un oaspete drag

multă stimă,
teodor dume,

prietene,
știu că ești aproape de mine și de scrierile mele. ești un prieten de suflet care nu te părăsește la greu.
mulțumesc mult pentru semn. e binefăcător pentru sufletul meu sensibil.

ps. îmi pare nespus de rău c-ai părăsit celălalt site...
ai fost unul dintre cei mai buni de acolo.

cu multă prietenie,
teodor dume,

doruleț,
mă încument să-ți dau iar dreptate. am citit și recitit ceea ce-am scris de parcă ar fi vorba despre un alt autor. și m-am decis să-ți dau dreptate.
așa este. pare un poem dintr-un poem. e un poem cu deschidere înspre altul. dsacă lăsam doar prima parte părea neterminat, așa că partea a doua rostuiește pe deplin mesajul. e un poem strong, un poem care a țâșnit din interiorul uitat de o vremwe, și iată c-a venit rândul pentru aerisire. o aerisire lăuntrică, doruleț.

vezi că și LIM, remarca o schimbare a discursului. eu zic că puterea lui e aceeași numai că l-am energizat puțin.

mulțumesc prietene pentru analiza făcută. îmi faci o mare bucurie.
te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,

o trecere care bucură nespus
e bine totuși când se poate respira în voie...
mulțumesc mult. te mai aștept

același,
teodor dume,

LIM,
plăcută și sinceră remarca ta.

cu mulțumiri,
teodor dume,