Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

De vorbă cu prietenul lăuntric

1 min lectură·
Mediu
Ziceai că din sufletul meu
nu se mai ridică spre cer funii
și pe ideile mele copiii nu se mai cațără;
privește dragul meu
umbra aceea nu e nor
vîntul e bătaia aripilor albe
curcubeul acesta
priviri în culorile bucuriei.
Cînd eram pod purtam pe umeri
două luminișuri
unde ființele mici
se bucurau de razele ce-mi treceau printre plete.
Acum ne-am aplecat spre crestele munților;
prietene, se apropie vara,
deasupra
se rotesc vulturii.
023.847
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
73
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Liviu-Ioan Muresan. “De vorbă cu prietenul lăuntric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13913590/de-vorba-cu-prietenul-launtric

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
Liviu, sufletul tău – când funie, când pod – se înalță mereu (mă bucur că pe-acolo trec copii, că se cațără țintind spre înălțimi). Atenție la vulturi! Ca de obicei,cu multă plăcere, Ottilia Ardeleanu

P.S. Mulțumesc...
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
sînt doar prevestitori aici. Mulțumesc de trecere. Da, toate se înfăptuiesc pentru copii.
LIM.
0