Ãștia au furat toamna

Da bă
și eu i-am văzut
da\' am crezut că mi s-a părut mie
da\' dacă i-ai văzut și tu înseamnă că ei trebuie să fie

Nț! Trebuia să-i prinzi și să-i legi de vânt!

aici firescul se îmbracă...nefiresc...

mi-a plăcut fotografia. aș schimba Ãștia cu Oamenii

numai bine, Em

Ioana, bine că ai trecut!

Domnule, chiar așa?! Ai pus, acolo, \"trei vreascuri rupte dintr-un gard\" și cu Manole(scu) zece, o frază cheală de idei și gata, ai o \"vizuală\"! Cui folosește? Sănătate!

Ioan J

sau non-necesitatea de a explica.doar o fulgurație
mă duc și eu să o caut
rara

uneori sunt de ajuns câteva cuvinte pentru a cunoaște natura ce ne înconjoară:
vreascuri trosnesc în focul încins

Emilia, \"ăștia\" îmi sună tare bine în cazul de față.

Ioan, nedumerirea ajută la frumusețe. Sănătate să fie! N-am priceput ce-i cu Manole, dar tu ești mai \"suptil\".

Rara, da, a fost o fulgurație. Îți închipui dacă nu puneam nici poza? Inițial ideea era să pun titlu \"Ãștia au furat toamna\", iar ca text \"și s-au dus\". Așa îmi venise.

Dănuț, vreascurile! E o poză veche cu un bonsai care murise.

A, și voiam să o dedic Ioanei Matei și lui Viorel Păcală. Cred că le-ar fi plăcut.

Călin, toamna ne va găsi. Nimeni nu poate să o țină prizonieră. Interesantă ideea.
Mi-a plăcut.

maria

Maria, eu de când o citesc pentru că o citiți voi mai întâi, îmi place tot mai mult. O fi și ăsta un sens până la urmă. Mulțumesc pentru semn.

: eu as fi scris \'\' astia au furat toamna\'\' de-a lungul tulpinei. \'\'si s-au dus\'\' de-a lungul ramurei de jos:)

Uuuu, Ștefan, așa e! \"Văd\" ideea ta! E foarte interesantă și merită încercată. Ai ochi. Mulțumesc.

E o glumă bună.Salut!:)

Eu văd jumătatea ne-epilată (mugurii).
Aștept primăvara.

Ghiocel

Mi-a plăcut ideea și felul cum ai pus-o în pagină. Dar eu aș fi pus alt titlu „ăștia ne furară toamna” (și fugiră) :)

Ioana, da, e și un fel de glumă. Măcar bine că-i bună. Salut! Și succes, la ora asta începe lansarea cea movă.

Laurențiu, îți spun: e doar o părere de muguri. Dar primăvara poa\' să vie de-aia.

Liviu, dar ce zici de: \"Ãștia or furatără toamna și s-or fost duși\"?

Mulțam\' de semne.

sa le luam pe rand:

in primul rand am o intrebare legata de copyright:
fotografia este facuta de tine?

daca da trebuie sa specifici acest lucru daca nu trebuie sa ai acordul celui care a facut fotografia sau daca este o fotografie copiata de pe un site care specifica ca poti folosi fotografiile de acolo in scop personal sau material trebuie sa indici sursa adica sa dai linkul

daca ai copiat fotografia si nu te incadrezi in nici unul dintre cazurile de mai sus se cheama furt

in al doilea rand o parere legata de perceptia mea (evident subiectiva) estetica:

cel care a facut fotografia a luat un fundal de undeva (a pozat sa zicem un perete) peste care a suprapus o craca sau a facut fotografia dintr-o singura bucata si ne-stiind sa foloseasca aparatul de fotografiat cerul a iesit prea expus si atunci a intrat in photoshop sau alt program de procesare poze si i-a dat o granulare de film pentru a atenua supraexpunerea

concluzie (evident subiectiva) o fotografie submediocra care nu transmite nimic

si in final:

cele sase cuvinte par o gluma probabil ca asta ai si intentionat sa ne amuzi numai ca din punctul meu de vedere (evident subiectiv) mi se pare un banc de prost gust un banc bun de spus in gara la bacau cand astepti trenul spre fundul moldovei

Moga, îmi face mare plăcere să-ți ofer câteva amănunte pentru a te ajuta în percepție și înțelegere, căci, după cum era de așteptat \"simțul\" tău \"artistic\" te-a înșelat ca întotdeauna. Absolut toate presupunerile tale sunt eronate. N-aș fi folosit fotografia fără nici o specificație, dacă nu era făcută de mine.

Iar cum \"percepția ta estetică\" este mai mult decât îndoielnică, iar priceperea în fotografie se dovedește a fi submediocră, țin să te ajut și în aceste privințe: Nu este vorba de un fundal peste care să fi suprapus altceva. Este o simplă fotografie făcută în fața unui perete, fotografie prelucrată apoi în Corel Draw cu \"contrast enhancement\" pentru a părea și mai \"sărăcăcioasă\" și \"jefuită\". Deci nu e vorba nici de cer, nici de supraexpunere sau bazaconiile pe care le îndrugi pe-acolo.

În ceea ce privește textul, mă abțin de la orice comentariu în fața ta, că la poezie nu te pricepi nici atât și văd că te interesează mai mult bancurile din gara din Bacău. Deci cele bune îți urez, multă ensibilitate poetică de care ai mare lipsă și toată sănătatea de care ai nevoie.

Îți mulțumesc pentru osteneală și te invit să mai treci. Îți va prinde tare bine.

calin
se prea poate ca gusturile mele in materie de bancuri si poze sa fie subiective si de prost gust in acceptiunea ta e normal unora le place jazzul altora rapirea din serai dar nu asta este problema

nu mi-ai raspuns la intrebare
cine a facut poza?
poza, proprietatea cui este?

daca clarificam si acest mic aspect legat de dreptul de proprietate totul este ok pentru ca iti respect parerile si gusturile in materie de poezie si fotografie in pofida faptului ca mie (subiectiv desigur) nu imi plac de loc

asa ca domnule calin al cui este copyright-ul?

nu este suficient sa spui ca tu ai facut poza trebuie sa precizezi acest lucru in cadrul textului undeva in subsol:
\"facuta de calin sarmaghitan\"

Moga, mă bucur că ți-ai dat seama în cele din urmă și că ai ajutat pe toată lumea la clarificarea acestei gravissime dileme. Pe deasupra sporind cu încă 50 de accesări modesta-mi fotografie. Problema ta e că mie nu-mi place nici jazzul nici \"Răpirea din serai\", dar știu că tu le savurezi din plin pe ambele, deci ți le las cu mare dărnicie. Enjoy, my dear!

cu siguranță nu este o \'glumă\' de protocol, potrivită fotografia.

asa cum in alte parti faci cercetari minutioase (ore in sir, cautari laborioase) pentru a vedea daca un text este sau nu autentic nu ineleg de ce nu vrei sa scrii cu manuta ta sub poza \"facuta de calin sarmaghitan\"

exista doua motive
1/. poza nu este a ta si nu ai curaj sa te \"semnezi\" pe ea
2/. te incapatanezi sa nu semnezi din cauza orgoliului \"ia uite ma imi spune mie moga ce sa fac\"

calin aici nu e vorba de orgolii si de ce spune moga ci de reguli clare e poza ta semnezi nu e poza ta spui de unde provine

eu zic ca asa este corect sa procedezi fata de aceasta comunitate in care te afli asa cum tu ai pretentii ca un text sa fie autentic
scris de autorul respectiv asa am si eu pretentia sa te semnezi pe poza ca sa imi dispara indoiala furtului

sa auzim numai de bine:)

E suficient și nu necesită cuvinte în plus, mâinile întinse a uimire - dezolare ale acelui copac \"ființă\" arată cum natura transmite sentimentul dăruindu-și tristețea fără false artificii. Natura nu joacă teatru dar l-a inventat.
F.

Florian, exact niște brațe întinse am văzut și eu acolo, neputincioase, \"fără artificii\". Zici bine: are într-adevăr umor și nu joacă teatru niciodată. Mulțumesc pentru intervenție.

Mihai Robea, da, e o condescendență de protocol. Și mie mi se pare potrivită fotografia, dar fără a avea pretenția că e grozavă.

***
ce toamna, doamna, in cer si pre pamant!.. felicitari!

Mă bucură trecerea dle Pârvescu, mai ales întru surpriza relevării unei onorabile toamne-doamne cum spuneți, chiar dacă absentă, lăsând un semn împrejur ca dumneavoastră aici.

o fotografie reușită și un text superb.

trecerea pe aici mi-a prilejuit bucurie și un bun motiv de a vă transmite dumneavoastră și familiei, sănătate, bucurii, împlinirii și un

crăciun fericit!

multă stimă,
teodor dume,

My perfect gentlemen, asigurându-vă de aceeași stimă, mulțumesc pentru trecere și urări. Mă bucur că v-a plăcut și ați lăsat și-un cuvânt pe lângă ocheadă, chiar dacă e un text vechi din vremuri bune. Se poate spune că-i un copăcel părăsit de zăpada topită, iată cum i-ați dat o altă valență de nou anotimp, așadar vă urez și eu ca Nașterea Domnului să vă strălumineze gândul, inima și cuvântul.

e o vita de vie, culeasa, bauta, devorata cu tot cu toama sa, furata// cui apartine?//era o parabola cu niste culegatori de vie, nu mi-o amintesc// am senzatia unui joc precum un zambet viclean al dv.

Cornelia, mulțumesc pentru semn și observații. Nu m-am gândit la o vie, dar are aplicabilitate ceea ce spui. Da, acei culegători de vie au omorât și au alungat tot ce-au prins în speranța moștenirii viei. Dar poate că nu via e importantă, ci strugurele.

Nu a fost un joc, chiar dacă e interesantă observația, ci așa s-a nimerit; doar întotdeauna se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple, nu? E frumos să închei cu o parabolă, aristocrația nu a murit încă.

mai aștept postări.
An nou fericit!
LIM.
Cred că e cea mai reușită vizuală, nu prea au apărut peste :)

Mulțumesc pentru semn și atenție. Aceeași urare vă fie și dumneavostră. Cred că poza asta e ca vinul, cu cât se învechește e tot mai bună și mai actuală. Devine tot mai plină de semnificații și ea nu face nimic, doar stă. Valoarea ei nu rezidă în ce a spus, ci în ceea ce va mai spune în continuare. Probabil*.

An tânăr să răsară,
să știe sama zilelor
ș-a potecilor,
cu zile de rai
c-acolo-i de trai!

* Nota: \"probabil\" este unul dintre cuvintele mele preferate.

acesta e un butuc de vie primăvara. Fotografia vorbește despre toamnă, adică textul să fie o șaradă?

Andra și Viorel, mă bucură semnele voastre, totodată plăcut mirându-mă. Dorul de poezie rămâne desigur, așa ceva nu piere odată molipsit, scuze Andra pentru nevederea îndelungată. Iar căciulile de iarnă pentru cuiburi, dle Viorel, sunt coaja de ou protejând pielița gândului. Vă citesc în continuare, sper că sunteți bine.

Văd că mi s-a-ntins vizuala până spre primăváră. Cu accent pe a desigur.

Ce era mai important am uitat: textul nu pot să vă spun de unde e, că mă bagă ăștia la plagiat. L-am furat de la mine, eu visându-l, și nu mi-am dat voie să-l utilizez.

***
revin. unii fura, altii iau..., dar cu primavara asta, ce faci?

Mă bucură atenția dumneavoastră, mulțumesc pentru trecere, ”semnele” dlui Petruț sunt deja cunoscute, iar gestul este notabil. Primăvara e bine mulțumesc prin alte părți, are gânduri mari și aștept să vină marea dezmorțeală la scris, pentru o proză mai întinsă și foarte ambițioasă.

Lăsați-i s-o fure, că o pune Bunul Dumnezeu la loc!

Vă citesc pe site, chiar vă sunt un cetitor constant.
Sunteți un autor Aflat pe Cale...
Acum mă și mir de ce nu mi-am mărturisit vreun gând legat de
lucrările Dumneavostră... Dar nu-i timpul pierdut...

Privitor la \"experimentul\" la \"două mâini\",
pe care frumos și generos l-ați remarcat,
ce să vă spun?! El s-a născut instantaneu,
fără să fi stabilit ceva dinnainte cu Ioana Matei.

Nu o cunosc pe Ioana; datele sale personale
sunt destul de... literare!

Uneori am senzația că Ioana nici nu există
și că eu sunt doar supus unei bune ispitiri,
cum ar zice Marele Păltinișean!


Așa că nu știu cum va continua acest dialog empatic,
dacă și cine îl va pune într-o altă întocmire,
cum bine sugerați... De un lucru sunt sigur:
Ioana este cu mult mai tânără decât mine,
are simț și curățenie pentru Subtil, așa că
poate oricând să conducă ea \"heruvimii\"!

Cu prețuire

Domnule Sibiceanu, onorat de intervenție. Întotdeauna lucrurile spontane sunt cele de cel mai mare efect, iar asta se simte în ”experimentul” cu pricina. De aceea mi-a și fost teamă să intervin, ca să nu tulbur limpezimea. E un lucru întâmplat frumos.

Impresia că nu există, e general valabilă, cred.

Mulțumesc pentru oprire și semn.

Văd aici păreri diferite și e firesc să fie așa altfel am cădea în monotonie dacă toată lumea ar rezona cu toată lumea.
Deși la o primă impresie aceste câteva cuvinte pot părea doar o ironie, de fapt își ascund miezul într-o coajă bine ticluită. Mesajul lor este pustiirea, devastarea, care nu trebuie să fie neapărat în plan fizic iar fotografia afișată are rolul de accentuare a mesajului scris prin mesaj vizual.
Mă întreb dacă fără imagine ar mai fi trezit acest mesaj deși mesajul scris e mai feroce decât cel vizual. Până la urmă, toamna așa cum o știm cu toții înseamnă și pustiire dar pe lângă aceasta mai înseamnă și dărnicie, simfonie de culori, căldură blândă sau blâmdețea căldurii; iar dacă cineva s-a găsit să pustiască însăși toamna e clar că e mai presus de ea din punctul acesta de vedere.
Un alt mesaj ce se poate extrage de aici ar fi acela că omul poate fi cel puțin la fel de devastator ca și natura.
Iată cum câteva cuvinte și o imagine bine armonizate între ele deși pentru unii pot părea de neînțeles, pe alții-ca mine de exemplu, care am rezonat aici-îi poate incita la o adevărată stare meditativă.

Adriana, am citit cu plăcere comentariul și salut semnul generos în aprecieri. Dacă a lăsat un ecou înseamnă că nu e scris chiar degeaba și este de apreciat răbdarea ta de a fi parcurs tot șirul comentariilor. După cum am și spus, la început a fost doar textul, la fotografie am apelat doar ulterior căci mi s-a părut și mie a fi în ton.