Poezie
Cubism de veghe
1 min lectură·
Mediu
Vibrând într-un colț vioara cedată,
nisip în clepsidră trântit tot mai greu;
zâmbetul meu
e o gură tăiată.
Fluturii morți luminați de oglindă,
floarea din ușă cu capu-n pământ;
fluier și cânt
și mă plimb prin mormânt.
Clopotul alb are trunchi lângă foaie,
lacul ferestrei scăldată în fum;
mă strâng de pe drum
fără capăt la ploaie.
Chipul tău înghițit de odaie,
jocul de veghe, jocul pe gard;
sărutul tău cald
ca o apă de ploaie.
044238
0
prea o iei val-vârtej prin Picasso, Braque și alții.
cubismul nu-i pop-art, este o reflecție profundă.
ori aici mai mult ludic decât oglindă.
apoi prozodia lasă ușor de dorit.
rimă îmbrățișată, dar nu peste tot. și unde este a-b-b-b ai fi vrut să fie epicentrul poeziei, nu?
dar nu!
nu este.
repetițiile abundă, chiar dacă mascate: fluturii morți, floarea cu capul în pământ, mormânt.
totuși ludicul este un semn bun, te ajută în exercițiul acesta al scrisului.
succes și vers-ușor.
cu respect,
pt.