jos de pe voi

\"să ne atingem și să pătrundem adînc
înțelesul oceanului
iar malurile
vor rămîne nu să ne despartă
ci să ne împreune
maluri de obiceiuri pietrificate.
în noi se vor îneca doar cei veniți din curiozitate
invitații întîrziați\"

ai aici o întreagă filosofie concentrată disimulat într-un sfat!
\'malurile\' acelea pietrificate au în miezul lor prins un zăngănit de conștiință teribil de puternic.

place mult la tine cum faci după-amiezile - și nu numai - la mine. :))

Iubire așa după “cum privesc mamele pruncii” , înțelepciune „să ne atingem și să pătrundem adînc înțelesul oceanului”, sentimente, simțire, înțelegere precum „erupțiile roșii ca scrieri să le citim cu degetele în braille”, statornicie cum „… malurile vor rămîne nu să ne despartă ci să ne împreune maluri de obiceiuri pietrificate.”, debarasare de lucruri care nu ne fac bine așa că „ nu priviți hainele întinate cînd vă dezbrăcați „ este ceea ce desprind eu din poezie, adică o împletire de atribute pe care ar trebui să le avem noi, oamenii, în relațiile dintre noi. Frumos, Liviu, ca de obicei în textele tale!
Cu bine, Ottilia Ardeleanu

Vă mulțumesc pentru atenta aplecare asupra textului și buna interpretare a acestuia. Vă mai aștept pe aici.
LIM.

Această debarasare de obiceiuri, rutini, măști, falsități și privirea înlăuntrul nostru ne-ar face mult bine și ne-ar curăța sufletele așa cum pruncul curăță inima
mamei, făcând-o să retrăiască propria copilărie.
Goi de toată această încărcătură putem privi viața altfel, într-o comuniune a frumosului și iubirii aproapelui.
Frumos, Ioan!

Frumoase cuvintele, și explică exact ceea ce doream a spune. Mulțumesc mult.
LIM.