Trecere la ora de iarnă

E tare de tot; m-a lăsat paf.
Nu pot să-ți dau un răspuns in epigramă sau să continui cu același umor, dar ceva tot am de zis:
una din legile lui Murphi spune clar că \" cine are mai multe ceasuri nu va ști niciodată când e ora exactă \" ...

Felicitări autorilor, mi-a plăcut!

Mergând prin țară-n lung și-n lat,
Și observând ce-i pe la noi,
Eu, unul, sunt încredințat
C-am dat mileniul \'napoi.

Sfârșitul lumii? Un fleac!...

Și astfel reînvie mitul
Și-i ofticăm pe-atâți dușmani:
Când lumea-și va găsi sfârșitul
Noi mai trăim cincizeci de ani.

Și astfel reînvie mitul,
Să moară-ai nației dușmani:
Când lumea-și va găsi sfârșitul
Noi mai trăim cincizeci de ani.

Părea că,-n fine, talpa țării
Va fi pe soartă iar stăpână,
Că vine ceasul deșteptării,
Dar văd că iarăși se amână...

Schimbă ora România
Ca să știe toată țara,
Și nu numai primăria,
Cum că iarna nu-i ca vara!

Uitându-mă prin arhivă, constat că Toderașcu e \"de vină\". Succesiunea a fost așa, în 13.02.2008:


Ioan Toderașcu - Trecerea la ora de vară

Mult mai dezghețați la minte
Nu dau ceasul, ca și noi,
Cu o oră înainte...
Ci cu unșpe înapoi!


Dan Norea - Trecerea la ora de iarnă

Un oltean din cei de soi,
Mai zgârcit, a exclamat:
- Abia ieri l-am cumpărat,
Nu dau ceasul înapoi !

și apoi varianta cu hoțul


Dan Norea - La 12 noaptea

Un lotru sparge o vitrină
Da-i prins îndat\' de doi copoi.
- Stai dom\'le, nu am nicio vină,
Eu doar dau ceasul înapoi.


Sorin a venit, cum o face el de multe ori, într-un moment cât se poate de oportun, cu o epigramă excelent construită.

Văzând că-l prinse la strâmtoare,
Ca să nu facă tărăboi,
Voia să dea ceasu-napoi,
Dar nu se hotăra, pe care.

Maestre, acel hoț de buzunare
O fi citit catrenul tău, nu în ziare,
Căci ele ne vestiră tuturora
Că nu ceasul se dă-napoi, ci ora.

Moșu\' Gin a’ lu’ Cimpoi
Ar mai da ceasu-napoi,
Dar nu poate, că i-a stat,
Astăzi l-au și îngropat.