Intuiție feminină

Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară;
Pe fiecare, intuiesc,
Așteapt-o Mărioară!

\"Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară;
Pe fiecare, intuiesc,
Așteapt-o Mărioară!\"
(Gârda Petru Ioan)

Cu tine două mândre stau
Și timpu-l pierd cu tine;
Minore sunt și treabă n-au...
Vii tu acas\' la mine!

De-un timp, ce-i drept, când vin cam dai
Și nu mă lași a geme,
Iar ca răspuns și eu te mai
Pocnesc din vreme-n vreme.

Iar palmele și pumii curg
Pe față și pe șale;
Dar mă răzbun, până-n amurg,
De-ți plâng și eu de jale!

Clipesc abia, din când în când,
Cu stingerea-n bătaie,
De nu mă vindec, în curând
Vei merge la pârnaie!

Tu zaci. Eu una îți mai ard,
Așa, din vreme-n vreme,
De ies vecinii pe la gard
Să vadă cine geme.

M-ai omorât și-ți spui în gând:
“E dus și nu mai vine...”
Și suni organele, pe rând,
Să scapi rapid de mine.

Dar, vai! Mi s-a părut așa
Și jalea mă răpune,
Că auzii iar gura ta...
Adio-ngropăciune !

Scapi maiul jos, dar îl ridici
Și dai în cap, în șiră...
Ai obosit “și totuși”-zici-
“Al dracului, respiră!”.

Dar cum de știi la ce gândeam?
Așa e, ai dreptate…
Că, vezi, nădejde eu trăgeam
Că pulsul nu-ți mai bate.

Trebuie să mă ocup de cele gospodărești. Dar mai trec eu pe aici, să văd de mai respiri. :)

O, nu, nu-i drept să vă-ndoiți,
Relația e caldă
Da-s amândoi cam amorțiți
Și-atunci, normal, c-o scaldă…

:)))))

Afara-i vânt și e-nnorat,
Și noaptea e târzie;
Vecinii toți ni s-au culcat-
Cu inima pustie,
Numai Atropa-ncet, plângând:
„E dus și nu mai vine!”
Și-adoarme greu, cu tine-n gând…
O-ncurcă ea cu mine!

O nu, nu-i drept să m-amăgesc,
La două nu fac față!
În noapte-afară lung privesc
Și sar... Pe dimineață!

Chiar daca nu ma pricep la epigrame citesc cam tot ce se posteaza. Dupa priceperea unele mai reusite, altele cam fara sare. Oricum, in opinia mea duelul din subsol e excelent, chiar daca tema e batatorita. Tot duelul ar merita postat separat. Am vrut sa las semn pt succesiunea asta de replici care m-a amuzat teribil.

Dragă Vali, ai croit catrenul în ritm amfibrachic,versurile 2,e și se încadrează bine dar primul șchioapătă puțin. Poate era mai bine ca să eviți întâlnirea \"dus azi\" să fi încercat \"El singur plecat-a la mare\".

Corectez: versurile 2,3 și 4\"

Bine ai venit pe pagina mea!
Mă bucur că te-au amuzat replicile noastre. Referitor la postarea lor separat, ar fi o idee. Deși, la drept vorbind, dacă le-am mai \"rumega\" puțin, ar ieși ceva mai bun. Duelul acesta a fost (după cum se poate vedea urmărind orele de postare), la foc automat. Acum, le-aș scrie altfel. De exemplu, la prima mea replică, aș spune acum așa: \"Minore sunt, rușine n-au...\".
Mulțumesc pentru semn!

Știu la ce vă referiți, dar mai știu că, în cazul cuvintelor monosilabice, accentul se pune în favoarea compunătorului. Am avut mai multe variante, pentru că un catren în ritm amfibrafic nu e chiar ușor de realizat; am avut în vedere inclusiv două variante cu inversiunea propusă de dumneavoastră. Am ales varianta aceasta, deoarece mie mi s-a părut mai bună. Mă voi gândi la propunerea dumneavoastră. Mulțumesc de sfat!

El singur s-a dus azi la mare,
E bine și apa e caldă;
Acasă, ea pace nu are,
Că-l știe-n ce ape se scaldă.
(Vali Slavu)

Știe că s-a dus să-noate
Până nu mai vede malul,
Dar mai știe și că poate
Prin hotel să îl ia ia valul.

Ba, dupa cum pica accentul, eu cred ca ar fi mai corect:

El singur azi s-a dus la mare
E bine si e apa calda
Acasa, pace ea nu are
Ca-l stie-n ce ape se scalda.

Ma rog, iar o sa ma faca piftelute Vali ca i-am atacat productia, dar asa sunt eu, masochist. Ea oricum stie ca o iubesc.

Păi bine, dragule, dacă eu am vrut ritm amfibrahic, de ce să fie iambic. Doar că așa vrei tu? Și apoi... ia uite mătăluță cum stau lucrurile în varianta propusă de tine, la ultimul vers:
\"Că-l știe-n ce ape se scaldă.\"
././/../.
(cade accentul greșit pe \"ape\"; altfel spus, s-a dus varianta ta pe apa sâmbetei)
:)
Te mai aștept!

Un zvon cu alta si cu ei
Incepe-acum o fata;
Atroppa e, ca alta ce-i?
Si-l mai palesti o data.

Scapi bata jos si ce sa zici
Cand teasta se desira?
Ca neuronii-s foarte mici,
Dar nimeni nu se mira.

Mai stii la ce prostii gandeati?
Aveati idei odata.
Mi se parea ca bulversati
Vai, Agonia toata,

Dar n-a fost chip sa scapi usor:
E dus, dar isi revine.
Si-adormi gandind ca-n viitor
O sa lovesti mai bine.

\"Dar n-a fost chip sa scapi usor:
E dus, dar isi revine.
Si-adormi gandind ca-n viitor
O sa lovesti mai bine.\"
(Florian cel Certat cu Diacriticele)

Dar n-a fost chip să scap ușor,
E dus, dar își revine.
Și-adorm, gândind ca-n viitor
Să te lovesc pe tine.

:)

Am lipsa diacritice
Nu pentru ca-s nauc,
Dar scriu pe-o tastatura de
Pe vremea lui Cosbuc.

„Dar mai știe și că poate
Prin hotel să îl ia valul.”
(Constantin Colonescu)

La ce să dea din coate?
Acum înghite hapul,
Că știe ea ce-i poate
Lui, capul.

Am lipsa diacritice
Nu pentru ca-s nauc,
Dar scriu pe-o tastatura de
Pe vremea lui Cosbuc.
(florian abel)

Propun ca să (măcar un an)
Ne rupem de la gură,
Să-i cumpărăm lui Florian
O altă tastatură.

Îi prescrie la tăran,
Pentru bube, ca să-l scape:
-Bade, scaldă-te-n lighean!...
Dar nu cu aceleași ape!

Emil

\"Propun ca să (măcar un an)
Ne rupem de la gură,
Să-i cumpărăm lui Florian
O altă tastatură.\"

(Gârda Petru Ioan)

Toți să ne rupem de la gură
Să strângem bani... \"măcar un an\"?!
Dar nu-i luăm o tastatură?
Îi cumpărăm cumva Logan?

\"Propun ca să (măcar un an)
Ne rupem de la gură,
Să-i cumpărăm lui Florian
O altă tastatură.\"

(Gârda Petru Ioan)


Binecuvantata ti-este gura
Si te rog sa te-ngrijesti, Ioan,
Ca pomana langa tastatura,
Sa primesc si-o rabla de merțan.


Ma bucur sa vad ca Vali demonstreaza ca geniile gandesc la fel. Scrisesem asta imedit dupa replica dar HD-ul meu e din PAL, nu din lemn de nuc, si s-a umflat de la ultima ploaie. Asa ca am ratat postarea.

Excelente replici și duel!
M-am abținut sa intervin, vă las să continuați, e păcat să mă bag și eu peste voi.

\"M-am abținut sa intervin, vă las să continuați, e păcat să mă bag și eu peste voi.\"

(Laurențiu Ghiță)

Văd că ne dai târcoale des,
Ispita te frământă,
Că nu vrei, dai de înțeles,
Dar ochii tăi stau țintă.
:)

Toți să ne rupem de la gură
Să strângem bani... \"măcar un an\"?!
Dar nu-i luăm o tastatură?
Îi cumpărăm cumva Logan?
(Vali Slavu)

Binecuvantata ti-este gura
Si te rog sa te-ngrijesti, Ioan,
Ca pomana langa tastatura,
Sa primesc si-o rabla de merțan.
(florian abel)

La câți te vor servi din milă,
Te vei îmbogăți, monșer!
N-ai vrea să-ți cumpărăm și vilă
Cu pistă de elicopter?

Vă las să continuați
(Laurentiu Ghita)

Eu nu mai dau în niciun caz
Vreo replică, măi frate,
C-o văd pe Vali, în obraz
Cu degetul cum bate!

\"Nu mi-e ciudă că m-a lovit...\"
(Gârda Petru Ioan)

De unde știi tu ce gândeam?
Te dai lovit, măi frate?
Dar nu-i nimic, că-aud la geam
Cum Ghiță tocmai bate. :)

De unde știi tu ce gândeam?
Te dai lovit, măi frate?
Dar nu-i nimic, că-aud la geam
Cum Ghiță tocmai bate. :)
(Vali Slavu)

Ascult la geam din când în când,
Să văd de Ghiță vine
Și-adorm târziu cu tine-n gând
(Visând că scap de tine).

Și dacă Ghiță bate-n geam,
În stilul românesc,
E că în față nu vă am
Atunci când vă citesc.

\"Visând că scap de tine\"
(Gârda Petru Ioan)

Stau tot la geam, încet plângând,
Of! Ghiță nu mai vine!
Și-ncet-încet mă bate-un gând...
Nu scapi ușor de mine.

Nu scapi ușor de mine.
(Vali Slavu)

Tu nici nu știi a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o mai rănește,
Ca răsărirea bubei în tăcere.
Iar când te văd așa zâmbind așa, mânzește,
Mi-apare-n gând o viață de durere
Și capu-mi arde și cucuiu-mi crește.

Scoate un \"așa\".

\"Scoate un \"așa\".\"
(Gârda Petru Ioan)

Nu vreau! :)

În sfârșit, satisfăcută,
Înc-un pic și beam cucută!
:)

Atunci sonet să fie!

Pișcată-ți este mâna ta de streche,
Pe tastatură când sonete scrie
Și ți-or mai crește-n șir cucuie-o mie,
Că, știi, la noi povestea asta-i veche.

Pierzîndu-ți timpul tău doar cu nimicuri,
Este normal ca soțul să te bată,
Căci stai la foc, deși desfigurată
Și tot citești scrisori din roase plicuri.

\"Nostalgie?\"
(Gârda Petru Ioan)

Nu. \"Sonet satiric\". N-ai ghicit! :))

Sunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece
Din ceasu-n care noi ne întâlnirăm
Și mă întreb acum de ne iubirăm
Privindu-ți ochii mari și mâna rece.

Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri...
Sunt douăzeci și doi în astă vară
De când m-ai aburit întâia oară
Să-ți cumpăr case și mașini și dresuri...