Scuturarea pomilor
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
-Scoală-te și coboară-te de pe cracă,
urlă la mine luptătorul,
-Coboară cât mai iute cu putință,
și i-ați și cântecul: ia-ți-l!
-Mai lasă-mă să dorm, mai lasă-mă,
l-am rugat, mai lasă-mă
puțin
cât un vis: atât!
-Coboară, îmi spune luptătorul,
coboară și vino să cânți
luciul roșu de soare
al sabiei mele când retează
gâtul dușmanilor acestui arbore!
-Coboară până nu tai stejarul
cu sabia. Coboară!
-Da. Cobor și nu tăia
visul în care dorm.
Uite-mă! M-am azvârlit! Da
și din nou trezit din somn
martor al sângelui vărsat e cântecul.