Poezie
poezie de dragoste
1 min lectură·
Mediu
dragostea mea
între noi au crescut peste noapte ziduri
orașe cu prea mulți oameni munți înalți până la soare
dar toate acestea nu înseamnă nimic
eu trăiesc în lumina ochilor tăi și respir odată cu tine
eu sunt gestul obosit cu care îți ridici umerii a întristare
cafeaua de dimineață și bucata de pâine a serii
dragostea mea te iau de mână și salvăm lumea de la dezastru
cum trecem așa pe deasupra acoperișurilor
parcă am fi un singur trup călător
văzut doar noaptea în vis sau prin ceața albastră
care dansează deasupra îndepărtatelor oceane
noi nu o să fim niciodată prizonieri
pentru că suntem tineri sălbatici liberi și triști
nu vom evada niciodată din această iubire
pentru că ea este fără început și sfârșit
este un corp care se hrănește cu sângele nostru
un corp fosforescent viu fabulos
tu ai să îmi aduci mereu pâine și ciocolată
eu am să îți scriu mereu poezii
și vom străluci mereu printre oameni
ca două lampioane colorate
unul puțin mai înalt până la soare
altul puțin mai tăcut până la lună
ascultă poezia în lectura autoarei
între noi au crescut peste noapte ziduri
orașe cu prea mulți oameni munți înalți până la soare
dar toate acestea nu înseamnă nimic
eu trăiesc în lumina ochilor tăi și respir odată cu tine
eu sunt gestul obosit cu care îți ridici umerii a întristare
cafeaua de dimineață și bucata de pâine a serii
dragostea mea te iau de mână și salvăm lumea de la dezastru
cum trecem așa pe deasupra acoperișurilor
parcă am fi un singur trup călător
văzut doar noaptea în vis sau prin ceața albastră
care dansează deasupra îndepărtatelor oceane
noi nu o să fim niciodată prizonieri
pentru că suntem tineri sălbatici liberi și triști
nu vom evada niciodată din această iubire
pentru că ea este fără început și sfârșit
este un corp care se hrănește cu sângele nostru
un corp fosforescent viu fabulos
tu ai să îmi aduci mereu pâine și ciocolată
eu am să îți scriu mereu poezii
și vom străluci mereu printre oameni
ca două lampioane colorate
unul puțin mai înalt până la soare
altul puțin mai tăcut până la lună
ascultă poezia în lectura autoarei
0168.889
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 184
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “poezie de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/13899515/poezie-de-dragosteComentarii (16)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BIUn poem închegat, Dana, cursiv, pe care l-am citit ca pe o poveste.
Bucură, îndeosebi, intensitatea expresiei din anumite versuri.
Am reținut în mod special:
\"eu sunt gestul obosit cu care îți ridici umerii a întristare
cafeaua de dimineață și bucata de pâine a serii\",
apoi,
\"noi nu o să fim niciodată prizonieri
pentru că suntem tineri sălbatici liberi și triști
nu vom evada niciodată din această iubire
pentru că ea este fără început și sfârșit\"
Ultima strofă este cea cu discursul căreia am rezonat în mod special:
\"tu ai să îmi aduci mereu pâine și ciocolată
eu am să îți scriu mereu poezii
și vom străluci mereu printre oameni
ca două lampioane colorate
unul puțin mai înalt până la soare
altul puțin mai tăcut până la lună\"
Aș avea și câteva obiecții
În versul al cincilea din prima strofă, în context, cred că s-a vrut a fi
\"...și respir o dată cu tine...\"
Și în strofa a doua,
mie parcă mi-ar fi sunat mai bine
\"pentru că ea este fără început și fără sfârșit\"
în loc de \"pentru că ea este fără început și sfârșit\"
Cu aceeași stimă și prietenie,
Bot Eugen
Bucură, îndeosebi, intensitatea expresiei din anumite versuri.
Am reținut în mod special:
\"eu sunt gestul obosit cu care îți ridici umerii a întristare
cafeaua de dimineață și bucata de pâine a serii\",
apoi,
\"noi nu o să fim niciodată prizonieri
pentru că suntem tineri sălbatici liberi și triști
nu vom evada niciodată din această iubire
pentru că ea este fără început și sfârșit\"
Ultima strofă este cea cu discursul căreia am rezonat în mod special:
\"tu ai să îmi aduci mereu pâine și ciocolată
eu am să îți scriu mereu poezii
și vom străluci mereu printre oameni
ca două lampioane colorate
unul puțin mai înalt până la soare
altul puțin mai tăcut până la lună\"
Aș avea și câteva obiecții
În versul al cincilea din prima strofă, în context, cred că s-a vrut a fi
\"...și respir o dată cu tine...\"
Și în strofa a doua,
mie parcă mi-ar fi sunat mai bine
\"pentru că ea este fără început și fără sfârșit\"
în loc de \"pentru că ea este fără început și sfârșit\"
Cu aceeași stimă și prietenie,
Bot Eugen
0
Șei na, autorul nu poate sa isi recite textele. eu cred ca din contra, el ar trebui sa le recite cel mai bine, cu toate inflexiunile, opririle, respiratiile, reverberatiile...
poemul este de un romantism coplesitor, autoarea dovedeste mult curaj sa scrie cu atata dezinvoltura despre dragoste, insa este bine sa fii cateodata si asa
numai de bine
poemul este de un romantism coplesitor, autoarea dovedeste mult curaj sa scrie cu atata dezinvoltura despre dragoste, insa este bine sa fii cateodata si asa
numai de bine
0
PPEste aici, Dana, un cumul frumos de verbe (a trăi, a lua, a salva, a trece, a dansa, a aduce, a străluci) și substantive (oameni, munți, ochi, umeri, cafea, pâine, corp, lampioane), care se iubesc ele însele și creează copii frumoși, care trăiesc frumos, care ne susură frumos, care ne îndulcesc frumos. Poemul tău se lipește de sufletul nostru și ne întrebăm dacă noi suntem suficienți de aproape de lună sau de soare.
Cu stimă
PP
Cu stimă
PP
0
EIDistincție acordată
Pentru doi oameni care se iubesc această lume, cu toate îngrădirile și cutumele ei ( \"între noi au crescut peste noapte ziduri / orașe cu prea mulți oameni munți înalți până la soare\") rămâne undeva în afara spațiului și timpului.
Căci cel care iubește nu o face într-o dimensiune spațio-temporală reală, ci într-o existență virtuală, unde să poată împumuta gesturile, respirația, lumina ochilor celuilalt. Unde să poată hrăni material sau spiritual (\"tu ai să îmi aduci mereu pâine și ciocolată /eu am să îți scriu mereu poezii\") dragostea, combustia ei extraordinară ce o va face să plutească \"prin ceața albastră care dansează deasupra îndepărtatelor oceane\". Acolo unde nicicând trupul nu poate fi înlănțuit, prizonier al banalului zilei ce a trecut. Fiindcă a împrumutat ceva din tinerețea și sălbăticia mânjilor de prerie, întotdeauna liberi și demni!
Fără început, fără sfârșit, așa cum sunt poveștile magice ale copilăriei( căci și iubirea îmbracă haina inocenței și sincerității !), această dragoste capătă în viziunea poetei dimensiuni hiperbolice. Se așează maiestuos pe crugul înalt al cerului, veghind lângă aprinsul soare, sau tăcând pe sub fruntea plină de gânduri a lunii.
O poezie meditativă, ce descoperă resorturile interioare, indicibile, ce fac din iubire cel mai frumos poem scris de om în cartea inimii sale!
Cu prietenie, Emil Iliescu
Căci cel care iubește nu o face într-o dimensiune spațio-temporală reală, ci într-o existență virtuală, unde să poată împumuta gesturile, respirația, lumina ochilor celuilalt. Unde să poată hrăni material sau spiritual (\"tu ai să îmi aduci mereu pâine și ciocolată /eu am să îți scriu mereu poezii\") dragostea, combustia ei extraordinară ce o va face să plutească \"prin ceața albastră care dansează deasupra îndepărtatelor oceane\". Acolo unde nicicând trupul nu poate fi înlănțuit, prizonier al banalului zilei ce a trecut. Fiindcă a împrumutat ceva din tinerețea și sălbăticia mânjilor de prerie, întotdeauna liberi și demni!
Fără început, fără sfârșit, așa cum sunt poveștile magice ale copilăriei( căci și iubirea îmbracă haina inocenței și sincerității !), această dragoste capătă în viziunea poetei dimensiuni hiperbolice. Se așează maiestuos pe crugul înalt al cerului, veghind lângă aprinsul soare, sau tăcând pe sub fruntea plină de gânduri a lunii.
O poezie meditativă, ce descoperă resorturile interioare, indicibile, ce fac din iubire cel mai frumos poem scris de om în cartea inimii sale!
Cu prietenie, Emil Iliescu
0
DBe un text mai vechi(scris luna trecută) inițial mi se părea cam romanțios dar, totuși, nu exagerat de romanțios...
mă bucur să văd reacțiile voastre și vă mulțumesc pentru ele
să ne citim cu bine
dana
PS: Dane, trebuie să recunosc că îmi era dor de epigramele tale...mi-ai adus aminte de vremurile faine ale agoniei:)
mă bucur să văd reacțiile voastre și vă mulțumesc pentru ele
să ne citim cu bine
dana
PS: Dane, trebuie să recunosc că îmi era dor de epigramele tale...mi-ai adus aminte de vremurile faine ale agoniei:)
0
AMvisez?
sau e real?
așa scrie dana :)
dragostea devine din abstracțiune, o realitate
palpabilă. poema? un câmp de tensiune nesoluționată.
certitudinile sunt negate discret, iar realitatea dragostei de care
vorbeam mai sus e \"suspendată\" deasupra unei interogații, chiar
dacă dana nu recunoaște:)
conținut liber, deschis.
structurile simbolice se organizează discursiv.
aproape un manifest aș zice.
sau e real?
așa scrie dana :)
dragostea devine din abstracțiune, o realitate
palpabilă. poema? un câmp de tensiune nesoluționată.
certitudinile sunt negate discret, iar realitatea dragostei de care
vorbeam mai sus e \"suspendată\" deasupra unei interogații, chiar
dacă dana nu recunoaște:)
conținut liber, deschis.
structurile simbolice se organizează discursiv.
aproape un manifest aș zice.
0
CTDistincție acordată
\"ce mai faci tu, dana banu ?\" :)
nu stiu ce-as putea evidentia din text pentru ca e foarte reusit. imi place mult de tot finalul. are un efect vizual puternic si te lasa pe ganduri. textul e foarte fluid si nu am dat peste niciun fel de vers care sa mi se para ca fragmenteaza discursul. e ca o stranie curgere in real a unui gand.
acum daca ma gandesc mai bine preferatele mele sunt prima si ultima strofa. a doua face cumva trecerea intre inceput si final, e ca o punte simpla si cam dulce un pic. imaginea preferata ramane finalul.
nu stiu ce-as putea evidentia din text pentru ca e foarte reusit. imi place mult de tot finalul. are un efect vizual puternic si te lasa pe ganduri. textul e foarte fluid si nu am dat peste niciun fel de vers care sa mi se para ca fragmenteaza discursul. e ca o stranie curgere in real a unui gand.
acum daca ma gandesc mai bine preferatele mele sunt prima si ultima strofa. a doua face cumva trecerea intre inceput si final, e ca o punte simpla si cam dulce un pic. imaginea preferata ramane finalul.
0
TDdana,
am citit și recitit acest poem, încă de la postare, și iată-mă iarăși printre gândul tău desfășurat atent și cu mult rafinament.
de data aceasta las o stea de suflet pentru că tot ceea ce scrii izvorăște din inimă, curat și sensibil.
e un întreg deosebit
iar acest pasaj e de memorat
\"eu sunt gestul obosit cu care îți ridici umerii a întristare
cafeaua de dimineață și bucata de pâine a serii\",
cu sinceritate,
teodor dume,
0
\"unul puțin mai înalt până la soare
altul puțin mai tăcut până la lună\"
- mai mai sa scap o lacrima... frumos:)