omul din piatră

așiaaaa... deci \"somnul munca libertatea ipocrizia și femeia\" e totul, da? hi hi - fain:) nu e chiar din piatra omul asta daca se gindeste la intelepciune :)

dumitrița,
bine ai venit la mine în pagină.
mulțumesc de trecere și interpretare, te ma aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

frumos si degajat, dorinta de desprindere, de libertate subliniata atit de fain in:
\'stau nemișcat și fac infuzie
cu aromă de cer\'

*ultimul vers dilueaza oarecum textul, as renunta la el (parere de cititor!:))

pe curind!
Corina

aș renunța la sunt fericit și la ultimul vers, da. apoi m-aș gândi puțin și la acea aromă de cer, căci e puțin forțată construcția, plus ilogică. eu aș vedea altfel infuzia și aici, aș fi insistat mai mult asupra.

laur,
mulțumesc mult de trecere și sugestie. mă bucur atunci când cineva vine cu păreri constructive.
am renunțat la cele sesizate de tine. da, e mult mai coerent și dă un sens întregului..
te mai aștept

multă stimă,
teodor dume,

gina,
sunt bucuros de vizita ta. și mă bucur că-ți place.

da, am eliminat acel vers. mulțumesc mult

cu sinceritate,
teodor dume,

infuzia de cer e interesantă. Oare ce aromă are? Cred că fiecare simte aroma sa preferată. Un strop de înțelepciune asigură înțelegerea. Soarta poate fi controlată numai de înțelept.
LIM.

LIM,
e multă liniște aici.
mulțumesc pentru sinceritate

același,
teodor dume,

Sentimentul \"nerămânerii\" printre oameni, ideea aceasta mi-a plăcut cel mai mult. De parcă ai fi un \"om de piatră\", neatins de nimic. A lăsa totul deoparte e renunțarea, \"infuzia cu aromă de cer\", dar mai ales nemișcarea lasă locul mișcării interioare a contemplației, care e drum spre absolut. Și ca orice drum spre absolut e presărat cu mici dezamăgiri ce rămân cu resemnare în urmă.