Creativitate

Nu?

\"Noi metode, noi soluții,
Sarcinile-a ocoli.\"
(Constantin Colonescu)

Cine v-a pus să mă învățați să fiu atentă cu orice detaliu? Uite că acum îmi iau nasul la purtare și corectez tot ce prind!
Ultimul vers nu ar trebui să sune cam așa: \"Treaba pentru-a ocoli\"?
Zic și eu...

Vali, da\' de dimineata te mai sculasi:)

De ce zici ca ar trebui schimbat ultimul vers, ca eu nu vad nimic in neregula acolo?

exprimarea e forțată.
Deci, el găsește \"soluții, sarcinile-a ocoli\". Nu știu dacă verbul acela la infinitiv aduce lămuriri prea clare în ceea ce privește mesajul.
E doar o părere.

Sorry, nu văd care e problema. Infinitivul se folosește uneori în situații în care normal verbul ar trebui să fie la conjunctiv. Exemplu:
“Nu știu să cânt” = “Nu știu a cânta” (Cu forma scurtă “Nu știu cânta”)
Tot așa, “Sarcinile să ocolească” = “Sarcinile a ocoli”

Alt exemplu: “A privi gândești că pot/ Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?” (Rog a nu mi se spune că Baiazid era turc și nu știa bine românește:))

(retorică)
Epigrama trebuie să cultive exprimarea clară sau ciudățeniile limbii?

Mă tem că nu sunt în măsură să-ți răspund la întrebarea ta, e mult prea grea pentru mine. Cred că epigrama trebuie să cultive spontaneitatea și să nu excludă exprimări corecte pe motiv că ar fi ciudățenii. Dar uite, îți pregătisem răspunsul ăsta:

Vali, cred că înțeleg ce vrei să spui. Cred că te deranjază că nu există acel “pentru” acolo. Eu cred că “pentru a” este în anumite situații (inclusiv cea de față) echivalent cu “ca să”, deci și cu “să”. Deci, cred eu că pot săspun “a” în loc de “pentru a”.

L-au pus director, de-astă vară,
Și sarcini multe-a ocolit,
Însă s-a cam poticnit
C-o sarcină, la secretară.

Cred că nu încap discuții
Dar acest onest bărbat
E un om însărcinat
Să tot caute soluții.

Emil

\"Însă s-a cam poticnit
C-o sarcină, la secretară.\"
(Milos Petru)

De-atâta lucru nu mă tem, vezi bine,
Nu-s secretară. În definitiv,
Nu sarcina mă supără pe mine,
Ci verbu-acela la infinitiv.