Poezie
Omul-flaut
Intertextuale poloneze
1 min lectură·
Mediu
Mergea cu spatele
Nu alerga, mergea încet,
pentru a număra pietrele de pe drum
și pentru a-și măsura pașii-
îi plăceau simetria și proporția
Niciun pas mai mic sau mai mare
decât gândul pe care îl trezește o piatră
când te împiedici pe drum
Mergea și cânta din flautul fermecat
Când îl auzeau femeile,
închideau ferestrele
și le astupau copiilor urechile
Când îl auzeau fecioarele,
se despleteau și alergau pe dealuri
și cântau cu luna și soarele
Când îl auzeau feciorii,
începeau să se roage
să le dea Dumnezeu putere să-l urmeze
Animalele care nu erau închise
se prindeau în hore
și începeau să spună povești celor mari
Florile începeau să devină boboci
și mlădițe creșteau pe acoperișurile caselor
Și omul-flaut mergea tot mai departe
și înaintele devenea tot mai mare
și înapoiul tot mai rotund
Cântecul se întorcea în ecou
flautul în tei
și omul în pămant.
005139
0