La război, înapoi

Dacă-ar fi o ghicitoare,
Poate fi, o fată mare,
Dar de face fețe-fitzi
Tare cred că-i doamna Ritzi.

Cunoscusem o isteață,
Mai demult, o bunătate.
Nu putea să-mi facă față
Dar făcea, cu brio, spate.

(Cu o față tare hoață,
Ieși în față, dai povețe,
Dar de-i greu, tu nu faci față
Ci, pe loc, doar... fețe-fețe.)
(Vali Slavu)

Eu nu pricep și nu pot crede
De ce tot faci așa tapaj
Că tipul este, cum se vede,
Specializat în machiaj?

Petru Milos,
Se pare că mai nou îmi reușesc ghicitori când vreau să scriu epigrame. :)
Cum ai putut crede că aș scrie de rău despre doamna Ritzi? Uiți că e de-a noastră, de aici, din Vale?

Emil,
Păi așa reușea și ea, sărăcuța, să scape... cu fața curată. :)

Tataie,
Machiaj, clar. Adaptat după împrejurare, pentru ambele lui fețe.

Mulțumesc pentru comentarii!
Vali