poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2149 .



lumea mea nu e decât un păpușar logodit cu deznădejdea
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [denilucaci ]

2009-06-26  |     | 



am intrat pe ușa cerului izbind-o de perete
trosc pleosc
cumva să-i cer socoteală lui dumnezeu pentru toate fărădelegile
și pentru toate inadvertențele
pentru toate omisiunile și pentru toate crimele împotriva umanității
și tot rahatul ăsta de viață
șezi lângă mine, mi-a spus
hai vino, șezi
cum vezi lumea de aici? să-mi spui dragul meu dacă ai nevoie de alte dioptrii
mai întâi spune-mi cum vezi lumea
și apoi discutăm și de nemulțumirile de frustrările tale
apoi am înțeles cum stă treaba cu lumea văzută de sus
de ce soarele luminează mai puternic la poli
de ce furnica se află în inferioritate față de miriapodul scolopendra gigantea
cea mai mare specie de miriapozi și de ce lemnul câinesc este folosit
pentru amenajarea gardurilor vii
de ce în fiecare dimineață fluviul zambezi își varsă lacrimile în
cloaca oceanului
de ce denisa mănâncă dimineața numai cereale integrale cu lapte
de ce marele rechin alb își poartă dragostea confraților între
aripioarele dorsale
de ce ioana și-a dezbrăcat inima ca floarea roșie de pin în fața logodnicului
din mogadishu
de ce gondolierul visează veneții în ochiul de oază al deșertului
de ce gândul inofensiv al mânzului adoarme în fiecare seară
pe coapsa sfântului duh
și toate se vedeau așa ca o întoarcere firească la origini
la sensul primordial al lucrurilor
ei, cum vezi lumea, mă-ntreba dumnezeu cu o oarecare condescendență
norii de cânepă se hlizeau în jurul nostru de parcă eram doua marionete
într-un carusel celest
grimasele îngerilor ca niște răni deschise supurând durerea și teama și moftul și aroganța
îmi mușcau din memoria de porțelan cheaguri risipite de sânge
ce ai putea pretinde de la dumnezeu
poate un gram de nemurire poate o bucățică mică de cer de care să agăți lozinci antioficiale
ce ai putea pretinde de la dumnezeu
silabisind încet cuvântul pă-cat ca un os de pește subțire ascuns în limba de nisip
ca veteranul la grumazul arcașului plutitor ce i-a spintecat roua de pe brațul drept
și atunci, i-am strigat însetat de o picătură de nemurire
he he doamneee dumnezeuleee
lumea mea nu e decât un păpușar logodit cu deznădejdea

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!