Poezie
lumea mea nu e decât un păpușar logodit cu deznădejdea
2 min lectură·
Mediu
am intrat pe ușa cerului izbind-o de perete
trosc pleosc
cumva să-i cer socoteală lui dumnezeu pentru toate fărădelegile
și pentru toate inadvertențele
pentru toate omisiunile și pentru toate crimele împotriva umanității
și tot rahatul ăsta de viață
șezi lângă mine, mi-a spus
hai vino, șezi
cum vezi lumea de aici? să-mi spui dragul meu dacă ai nevoie de alte dioptrii
mai întâi spune-mi cum vezi lumea
și apoi discutăm și de nemulțumirile de frustrările tale
apoi am înțeles cum stă treaba cu lumea văzută de sus
de ce soarele luminează mai puternic la poli
de ce furnica se află în inferioritate față de miriapodul scolopendra gigantea
cea mai mare specie de miriapozi și de ce lemnul câinesc este folosit
pentru amenajarea gardurilor vii
de ce în fiecare dimineață fluviul zambezi își varsă lacrimile în
cloaca oceanului
de ce denisa mănâncă dimineața numai cereale integrale cu lapte
de ce marele rechin alb își poartă dragostea confraților între
aripioarele dorsale
de ce ioana și-a dezbrăcat inima ca floarea roșie de pin în fața logodnicului
din mogadishu
de ce gondolierul visează veneții în ochiul de oază al deșertului
de ce gândul inofensiv al mânzului adoarme în fiecare seară
pe coapsa sfântului duh
și toate se vedeau așa ca o întoarcere firească la origini
la sensul primordial al lucrurilor
ei, cum vezi lumea, mă-ntreba dumnezeu cu o oarecare condescendență
norii de cânepă se hlizeau în jurul nostru de parcă eram doua marionete
într-un carusel celest
grimasele îngerilor ca niște răni deschise supurând durerea și teama și moftul și aroganța
îmi mușcau din memoria de porțelan cheaguri risipite de sânge
ce ai putea pretinde de la dumnezeu
poate un gram de nemurire poate o bucățică mică de cer de care să agăți lozinci antioficiale
ce ai putea pretinde de la dumnezeu
silabisind încet cuvântul pă-cat ca un os de pește subțire ascuns în limba de nisip
ca veteranul la grumazul arcașului plutitor ce i-a spintecat roua de pe brațul drept
și atunci, i-am strigat însetat de o picătură de nemurire
he he doamneee dumnezeuleee
lumea mea nu e decât un păpușar logodit cu deznădejdea
054.149
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- lucaci sorin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 350
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
lucaci sorin. “lumea mea nu e decât un păpușar logodit cu deznădejdea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucaci-sorin/poezie/13893981/lumea-mea-nu-e-decat-un-papusar-logodit-cu-deznadejdeaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LSscuze pt intarzierea raspunsului, multumesc pentru lectura, asa e,
e un dialog existential cu dumnezeu
e un dialog existential cu dumnezeu
0
LSeste unul dintre poemele mele preferate:)
0
FCDistincție acordată
un poem rafinat și viguros, curajul de a aborda nesimplist teme metafice, cu forța de sugestie a unei rupturi de nivel și schimbări de perspectivă, opulența imageriei, condescendență, sensibilitate și topire a revoltei în adâncimea unei înțelegeri ce a depășit frisoanele raționsaliste. Mi-au placut expresii gen: \"silabisind încet cuvântul pã-cat ca un os de pește subțire ascuns în limba de nisip\". Și finalul e pe măsură.
0
LSma bucura nespus revenirea ta pe textele mele,
ai surprins intocmai ideea poemului
multumesc pentru lectura, steluta si astept momentul placut al revederii
ai surprins intocmai ideea poemului
multumesc pentru lectura, steluta si astept momentul placut al revederii
0
frumos gandit