criterii de diagnostic

Triada oferă suficiente întrebări și suficiente răspunsuri pentru a conchide asupra calității poemului per integrum!
Cu stimă
PP

..mulțumesc de apreciere
aceste \"postulate\" fac parte dintr-un proiect la care lucrez acum și sunt scrise într-o formă (mai mult sau mai puțin) brută

cu bine

mie mi se pare destul de clar cum într-un postulat insterturile în altă limbă sunt în plus și nu aduc nimic textului(la niciun nivel!). ar fi mai ok dacă le-ai pune în română, spun eu

și sa nu mai spun de tatoo vs. no idea
tattoo

...am mai primit \"sesizări\":) de genul celor de mai sus, pe e-mail...după ce a apărut și comentariul tău...am modificat:)... și parcă arată mai bine
oricum, sunt texte în lucru..
multumesc !

puteai să lași:
tatuaj
nicio idee, asta dacă erau cumva punți de legătură între idei/ strofe
în orice caz, acum e mai ok

nu am iubit niciodată în felul ăsta
și întotdeauna îmi este frică
când lipsește
termenul de comparație

nu cred ca exista frica fara cunoastere
nu ai iubit in felul acesta?
mai gandestete
priveste-ti palmele.

gandeste-te

Prima strofă o văd ca un tablou al iubirii, cu toată nebunia ei simțită (\"întrebările dor\"), văzută (îmi și închipui o explozie de \"întrebări care se înmulțesc\" ca un foc de artificii, văd sufletul căzut pe jos) și auzită (aud cum cade sufletul, cu toată neliniștea și desfășurarea ei furtunoasă).
A doua strofă o consider o imagine neasumată a iubirii, o luptă cu prejudecata, o ironizare a prejudecăților legate de iubire și femeie. Spun acest lucru pentru că \"trebuie\" (\"după fiecare femeie/trebuie să-ți rămână niște urme distincte în palmă\")mă duce cu gândul la ceva impus, la ceva auzit, la ceva nu nu îti aparține și mă face să întreb: \"De ce trebuie?\"
Același lucru îmi inspiră și \"visele erotice\" despre care nu mi-e clar cum ar împiedica ele apariția urmelor în palmă, nici de ce au conotație negativă. Pentru a le încadra în poezie nu le pot vedea decât ca simbol al ironiei și îmi inspiră astfel o imagine ludică, imaginea unui joc de-a spartul bibelourilor din cauza cărora nu mai vezi geamul din fața lor. Am impresia că această strofă a vrut să transmită altceva și poate că majoritatea celor care citesc această poezie văd acel altceva, dar eu nu văd decât o neasumare a reducerii iubirii la o urmă în palmă și o luptă cu banalitatea.
Cuvintele cheie pentru a treia strofă sunt dilemă, confuzie: \"Dacă nu am urmele în palmă am iubit?\", \"Dacă ceea ce credeam criteriu pentru diagnosticarea iubirii nu este criteriu atunci oare am iubit sau nu?\". În lipsa unui criteriu de diagnosticare a iubirii există teamă, nu de iubire, ci de faptul că lipsa criteriului poate minimiza iubirea, iar un criteriu fals o poate anula. Soluția mi se pare simplă: nu există criteriu de diagnosticare a iubirilor pentru că fiecare iubire este unică, nu poate fi comparată cu cele anterioare așa cum se întâmplă cu urmele și dacă n-ar fi așa n-am mai trăi bucuria iubirii de fiecare dată, ne-am pierde în criterii și comparații.

E poezia ta, dar sentimentul pe care mi-l trezește e al meu... Sper că nu m-am îndepărtat foarte tare de ceea ce ai dorit tu să transmiți, nu mă pricep la critică literară. :)

domnul doctor sau student in ale iubirii ar putea sa mai sublinieze o data: frica de necunoscut.

dar eu cred ca iubirea e singurul sentiment din univers care nu va aparea din necunoscut sau fata in fata cu necunoscutul. cred ca izvoreste din cunoasterea inconstienta si merge spre cunoasterea constienta.

cum sunt lenesa la dezvoltat idei despre iubire, ma multumesc cu a incerca sa simt cum se dezvolta singura.

primele doua strofe sunt coerente,concentreaza adevaruri esentiale care ne cutremura fiinta ,ne transforma în salcii gânditoare,sunt elegante si solemne
ultima strofa mi se pare mai putin clara ca postulat ,dar poate ca fiind vara si 35 de grade sunt \"clocita la minte\"

...când am scris aceste \"postulate\" am vrut să încerc să definesc niște stări într-o formă cât mai simplă, pentru a pune cititorul în postura de a spune : \"asta, așa e\" sau \"nu, în nici un caz\":)

...reacțiile provocate de text sunt în strânsă legătură cu experiențele fiecărui cititor în parte sau, dacă vreți, cu \"postulatele\" fiecăruia


...vă mulțumesc pentru comentarii

cu bine

Îmi place. Asumarea simplității. Poate strofa a doua îmi pare o țâră cam pedantă. În tot cazul, o chestie aparte în peisajul agonistic, pe care mă bucur s-o întâlnesc.

te-aș întreba
bine..bine...da\' posologia undi?! :))

și ca să nu urmez trend-ul analizei pe text, ci doar ce zici că ai urmărit ca reacții, iaca:

1. iau situația inversă
când sufletul e ok oare ce-l invadează
certitudinile?
mira-m-aș...
cu toate că mi-a intrat glonț maniera în care ai pus ideea în pagină.
(la ăsta vreau să mă mai gândesc. mă provoacă)

2. ăsta-mi place!
mi se pare o declarație faină, intimă, a fiecărui bărbat.
ține de un soi de frondă a sincerității masculine.
o zonă cel puțin interesantă.

3. iar aici îmi place teribil raționamentul.
este logic.
da\' în mod cert nu trebuie totul raportat la el.


subscriu: ceva inedit și totodată incitant.
mai vrem. :D