Trenul insomniei

un text bun, am rezonat. Un tren al viselor în care noaptea călătorești cu simțirea realității. Conductorul, acel ceas, deșteaptă nu doar mintea cît problemele acesteia. Interesant.
LIM.

draga l.i.m., chiar ma intrebam de ce nu ma mai bagi in seama.trebuie sa te pedepsesc cu multumiri corespunzatoare.iti doresc inspiratie poetica si expiratie sanatoasa.cu prietenie.

Deși are un compartiment rezervat în trenul care oprește lângă perna autorului, iar amintirile invadează veghea prin ușa întredeschisă a somnului, constat că acesta din urmă, somnul adică, învinge. Visul este dovada în acest sens.

Ar fi fost o poveste cu final fericit dacă trenul cu pricina nu deraia în zori,
chiar în gara cu obligații și obsesii. În logica poemului, orice atentat asupra insomniei este binevenit. Actual.

Interesant. Exista o dubla sau chiar tripla amenintare/violenta asupra eu-lui poetic in acest poem: trenul(prima amenintare) in care noi insine (a doua)calatorim dar care ne ameninta de parca am fi in acelasi timp legati pe șine. (Asa ca e bine ca poate deraia).Dar si mai mult, ne mai ameninta aparent din interior dar totusi ramanand exterior si un conductor cu evidenta lui stricta, cu legile lui la fel de inexorabile ca trecerea timpului. Si totusi zambetul acela deschide si ramane, isi lasa amprenta fie si minuscula asupra noastra, ne dezleaga, in ciuda aparentelor, pentru ca vine din acea lume unde nu se face contabilitate marunta, ci de unde se primesc darurile.:)

dle v.g. nu am motive sa va contrazic, dar am motiv sa va multumesc ptr ca v-am descoperit oda.salutari prietenesti.
dna m.d. ce bine ar fi daca ar fi asa, ca regula!dar este mai interesant sa-ti traiesti deraierea care poate aduce si surprize placute de la o calatorie cu final previzibil si scandalos de antipatic.sarutmana.

Visul, momentul conecțiilor abstracte, deschide porțile trenurilor nocturne. Ferestrele lui, joc de lumini și umbre, se închid și se deschid ca bătăile de aripi ale unei păsări ce nu-și mai găsește culcușul. Și doar atunci când ceasul și-a unit limbile, trâmbițând zorii, visul se năruie, lăsându-ne dezgoliți în fața dezastrului zilei care urmează. Interesantă viziune!

uite ca am gasit un text excelent cu o imagine remarcabila a deraiaerii in zori. limbajul bine echilibrat, poemul este valoros pentru ca are valoare de ansamblu dar si elementele componente contribuie din plin.

Cuvintele simple sunt eficace si poemul capata si mai mare valoare, fara pretiozitati, ceea ce denota inspiratia de moment a autorului. sincere felicitari pt acest text.

dle erbiceanu- multumesc pentru atentia dvs. care ma onoreaza.v-am descoperit cu placere.
dle caragea - avem cate ceva in comun, poate mai mult.am a va multumi ptr aprecieri, mai ales ca a fost o surpriza ptr mine ca nu mi s-a trecut si aceasta poezie la atelier.