Cu pașii mei…Mărunți

\"fieșce\" e un adjectiv nehotărât, deci e un singur cuvânt (fiece, fiecare, oricare, orișicare...)De ce să-l chinuiți așa?

(\"În fie-ș ce seară,\")

Așa scrie pe site. Doar că nu toți sunt interesați să-și corecteze greșelile. Am trecut pe aici ca să văd dacă are rost să vă spun ce nu e în regulă la ultimul text postat. Nu are.

Eu zic că are. Cred că postarea mea nu este greșită. Nu ți-am răspuns că nu vreau polemică. Intonația: strofelor, versurilor, cuvintelor, le dă autorul, cu ajutorul semnelor de punctuație, cum crede el. Pe aceste pag.și ecran cred că este bine să ne spunem părera și despre ideile, conținutul și învățămintele unor \"scrieri\" postate...
Numai bine, Corneliu

„Intonația: strofelor, versurilor, cuvintelor, le dă autorul, cu ajutorul semnelor de punctuație, cum crede el.”
(Corneliu Zegrean)

Un argument jos pălăria!!

Nu m-am legat de semnele de punctuație.
Nu v-am întrebat nici cum s-ar citi „pași-mi” din versul „Pași-mi dau roade,”. Mi-am răspuns singură. Imposibil de citit cu „pașii” aceia nearticulați.
Nu v-am întrebat nici de ce ați scris „Iele” cu majusculă.
V-am atras atenția că aveți un adjectiv nehotărât chinuit, ca vai de el. („În fie-ș ce seară”) Chiar sunt curioasă cum ați gândit atunci când l-ați scris așa. De exemplu, „ș” ce ar fi ca parte de vorbire? Dacă nu vreți să-l scrieți ca lumea, treaba dumneavoastră.

Să fi-m deș-tep ți și f-ără fri-că… Tine-ți o t-ot aș-a!

Acum pricep cum stau lucrurile. Am găsit niște scrieri cu pretenții de epigrame și am aflat părerea dumneavoastră despre cei care vă sfătuiesc:

\"Mereu zâmbesc de supărare
Când văd atâtea fără rost,
Chiar...Uneori cu înfocare
Când mă sfătuie un.... Prost\"

Altfel spus, sfaturile sunt \"fără rost\", vă produc \"supărare\", iar sfătuitorul, adică subsemnata, e \"Prost\" (cu P mare). Dacă mai pierd timpul pe pagina dumneavoastră, chiar îmi merit eticheta.