eu împart la patru ace o vioară

N-am intrat degeaba pe poema ta, maestre, am fost inspirat, m-a ajutat si titlul, desigur.
Mai pe scurt, mi-a placut si o sa-mi mai placa mult si bine, fiindca are muzica poemul, cat cuprinde si cuprinde...
Supararile pe care mi le-ai pricinuit sau ti le-am pricinuit, conteaza, dar ce ocazie sa-ti arat ca un poem bun trece de frecusurile cotidiene si frustrarile neintentionate sau dimpotriva.

Da Floriane, imi place acest poem nascut din inima poporului tau silistean. Cand este vorba sa apreciez o fac fara tagada si lasand la o parte problemele ivite din cauza comentariilor tale.
Foarte reusita aceasta strofa:

\" Eu împart la patru ace pe aici pe unde soarta
Căutând singur prin lume unde e deschisă poarta
Poarta uneori din singurătatea mea
Poate-mpart ninsorii tale maine pântecul din maica mea
pântecul din care iese vinerea plângând
când împart la patru ace pământiul din pământ\"

O idee bine transpusa, pe tonul acelei vioare razlete jelind ca si o maica ce-si plange fiul...
Felicitari!

Florian,

Versurile tale sunt ca un cântec, un du-te-vino continuu.
E ca și cum ai avea de îndeplinit o misiune, în spectacolul vieții, de împărțit vioara la patru ace. Superbă imagine, impresionează prin fiorul pasiunii pe care îl transmite.
Această poezie trebuie recitată cu voce tare așa cum tu m-ai obișnuit la cenaclu.
Nu sunt versuri scrise anapoda, sunt înainte de toate o imagine a sufletului, a sorții, în care se oglindesc cele patru ace.

p.s. - Steaua nu are nici o valoare, aici mai adaug un ac ca să văd cum înțeapă visarea în chpip de valuri.

Cu drag mare,

Madim

e ruginita poarta mea, dar e lumina din destul, se tine de sipci si se gudura printre salcimii care ptr mine nu se vor ofili niciodata....
in seara asta ma voi concentra
sa vad daca string cite ceva, sa o curat de rugina prezentului, apoi cindva voi construi o harta , a umbrelor din timpul ceasurilor pe care le tot ascund prin sifoniere...m-am strecurat in lumea Dvs. si imi e tare bine!noapte buna

Ziua de Vineri are pentru tine o anumita semnificatie, pe care doar scancetul de copil din tine o poate cuprinde. Si imparti cu altii muzica femeii inca inauntru.
Mi-a placut mult, Sile.

Se face un poem cântare și apoi se tânguie aproape de mamă și din viața cea dată se împarte la patru timpuri ori zări ori răscruci vioara de suflet. și apoi se așteaptă o spirală de spirit îmgemănată pe un vrej de cer pentru a asculta înalt ultimul cântec pământiu.

Îndeosebi remarc:
\"Poate-mpart ninsorii tale maine pântecul din maica mea
pântecul din care iese vinerea plângând
când împart la patru ace pământiul din pământ\"

Și acum împrumut pentru sâmbetele și apele lor vioara pentru cele șapte ace răsfirate.

D, D