vedenie...

imm... frumos, imi place ideea.
sa ne inviti la masa cand soseste:)
nu uita

de mult nu am mai citit ceva care sa imi placa asa de mult. auzi ... dzeu face o calatorie in jurul pamantului. :)) superb de la cap la coada. ce nu imi place la poezie, este titlul. nichito, ai spus ca iti place \"ideea\". eu cred ca ti-a placut si poezia. de ce nu e si aceastea poezie la subiecte fierbinti, sa mai citeasca lumea si \"altfel\" de poezie?! ca eu cel putin, m-am cam saturat de copy-paste-urile care le vaz acolo. toate cele bune! si te mai asteptam emire cu poezele la fel de frumoase.

poem de o curatenie atat de romaneasca!
capacitate de evocare extraordinara care aminteste de sorescu.

vedenie...dorinta...poezie, dar totul e curat. simplu si totusi complicat, dar foarte expresiv si delicat. nu prea ma pricep dar eu zic ca e pura si frumoasa.

nichita victoria

iti multumesc...esti generoasä...cuvintele tale putine spun foarte mult...esti convina cä Dumnezeu se opreste si la mine si de aceea vrei si tu sä vii sä te vadä si sä Il vezi si stiu cä ai sä-tzi pui rochia cea mai frumoasä de särbätorile cele mari...si mai stiu cä n-ai sä vii cu mana goalä ci cu o strachinä cu gräu incoltzit...de ce lä-i fi
adus...dumnezeu stie...

fe...
mi-ai luat apärarea in public asta se cheamä curaj civic stiai? te-ai incins in armurä precum o amazoanä si ai särit sä-ti aperi un prieten si mai ales poezia desi de aceasta din urmä nu sunt prea convins...insä gestul täu m-a impresionat si pe langä stelutza care a apärut din cauza ta inima mea s-a umplut de stelutze colorate iar sangele face vesel slalom printre ele...astea sunt mai importante si mai frumoase...

maria balan

de curajul täu nici nu mai vorbesc...auzi marin sorescu...
m-ai prins..il iubesc mult pe marin sorescu dar niciodatä nu mä gandeam cä printr-un vers de-al meu as putea sä aduc vorba despre el...tare mä bucur acum...l-am väzut la viena acum catziva ani pe puntea unui vas era cu ioan alexandru si inalt prea sfintzitul pimen se plimbau asa pe la asfintzit...m-am dus la ei pentru cä ioan alexandru era prietenul meu m-a pupat si le-a spus celorlaltzi un sculptor
venea pe la cursurile mele...m-au pupat si ceilaltzi marin sorescu si inalt prea sfintzitului i-am särutat mana si atunci mi-a särutat-o si el pe a mea...plutea asa o täcere intre ei care ii unea si care de altfel spunea totul...marin sorescu era trist...stia ceva...avea sä moarä peste putin timp...l-am intrebat dacä se mai simtea singur printre poeti...mi-a spus zambind cä nu...

simina

nu te pricepi ? ai spus atat de frumos...multzumesc mult

curatenie,simplitate,perfectiune apropape....mi-aduce aminte de verile petrecute la tara cand eram copil...