Monolog
din volumul Nebănuitele trepte (1943)
de Lucian Blaga(2005)
1 min lectură
Mediu
Salută tu - anul! Răstoarnă-apoi brazda
și-ntinde-o visînd pînă-n soare răsare.
În palma ta rodul cădea-va deplinul,
cum cade la capăt de vrajă - aminul.
Izvoarele toate și focul, trabanții,
îi poartă deasupra, în mînă, Înaltul.
Adaugă tu pasului numai încrederea,
evlavia, grija și saltul.
Salută tu - anul! Lărgește-ți ființa și peste
cea margine crudă care te curmă.
Vezi, pulberea pragului ține de tine
la fel ca și sfera și luna, din urmă.
Sporește-ți cîntarea precum se cuvine,
dă ceasului înțelepciunea ce-o ai.
Norocul de aur, visatul, sub streșini
ți-l dăruie șarpele casei și zeii din plai.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Blaga
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Modernism
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Blaga. “Monolog.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/lucian-blaga/poezie/monologIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.