București 1919
de Lucian Blaga(2005)
1 min lectură
Mediu
Lilieci țîșneau în slavă
cînd ne părăseam lăcașul.
Paltinii crescuți în noapte
din asfalturi ca din lavă,
își împrăștiau sămînța
zburătoare-n tot orașul.
Nimeni nu dormea în noaptea
cea de veghe. Nici penații
viitoarei generații.
Ne plimbam pe bulevarde
prin troiene de semințe -
și simțeam cum talpa arde.
Doar tîrziu Săgetătorul
încerca-ntr-o doar\' s-apună
cînd scîncea în poartă cheia.
Vîntul ne-azvîrlea în păr și-n
față pulbere de lună,
caldă încă-n vremea-aceea.
Þinînd soarele în mînă,
un oltean - pe jumătate
om aievea,-n rest fîntînă
cu o cumpănă în spate -
dimineața da năvală
cu un chiot în cetate.