Icono-click-sme

Nu stiu cat voi reusi sa ma scald in asa ape de ploaie in maniera in care sa-mi gasesc si cuvintele si tot. totul e-nscris triumfal /într-o genetică just usual falsă /și-n uterul plin de pietonii /trecerilor. O lume intoarsa cu totul spre sine, ca si cum, lucrurile firesti si frumoase ar fi vechi si obositoare chestiuni uitate, de nicaieri (sau poate nu) nascandu-se un Dumnezeu guru. Poemul e complex si scormonindu-l gasesc numeroase simboluri iar fiecare cuvant are povestea sa. Ceea ce se observa insa de la prima citire e faptul ca stai in fata unui poem ce lasa frau liber exprimarii. Si asta atrage. Cu acele lacrimi copronime am fost pusa insa in dilema (initial gandindu-ma la copromanie). Insa, in urma unui imbold, le desprind de sunsul propriu pentru a ajunge pana la Copronim, iconoclasti si implicit legatura cu titlul. Jumatatile nu sunt intamplatoare sub sutane jumătate țap jumatate iepure șchiop jumatate iar tu ai ales jumatati de animale pentru a pune in evidenta ruperile, jumatate de el, jumatate de ea. Cat despre simbolul acela al lui Dionisos, pe care nu numai eu l-am vazut, sub sutana de calugar, stiu ca nu il poti nega total. Dupa versuri de genul celor de mai sus mi-am amintit ca totul cade in apa, insa nimic in fantani adanci. Zgomotul ala numai acolo il gasesti.

Ana, multumesc, e impresionant comentariul tau, ai descuiat multe usi, cheile iti joca sirag pe mana, starea de diluviu, jocul disperarii, inchiderea tacerilor in nisip, fosneli de simbolism fonetic, exegeza si arta se-mbina frumos

Alma, multumesc, da, e starea zilelor sub ape, a renasterilor inchise, universuri fluide, invartindu-se in cerc,
versurile sunt masuri ale trairilor, inchegarea n-ar fi simbol pentru curgeri de ploi sau nisipuri,
titlul imbina tendinta religioasa, ca o razvratire, cu alte pacate, ceva mai moderne,
finalul e in stilul meu, stiu ca nu-ti place, dar daca l-as schimba ar insemna sa nu ma mai plac nici eu
multumesc si pentru steluta

drag voua

m-ai inspaimantat cu versurile tale...de-a dreptul!...e maretie aici, e poezie curgand si lovindu-te ca un pumn in plex....
Lory

Lory, multumesc, iarta si tu versurile mele, daca te-au inspaimantat, eu le-am cam dat frau liber (vers alb) si ele au luat-o care incotro :),
uff...si eu care le spusesem la ureche, inainte de a le da tainul de apa cu nisip: \"fara violenta!\" :)
Daniel

Poemul este mai mult decât un poem. Se întrepătrund trei lumi paralele, din care o patra se desprinde. În prima personajele sunt închipuiri aproape mortifere, malformate, deformate, bizare \"tuș de călugăr și moarte
sub sutane jumătate țap jumatate iepure șchiop jumatate\", \"în fiecare cruce
ascuns crocodilul\", \"într-o genetică just usual falsă\", \"un guru
bărbos dar aproape
amniotic și el\".
Într-o altă lume este femeia, cea care pare a nu fi găsită, atinsă ori trăită, \"plutind amniotic\", \"ape sau ploi\", uneori \"câmpie\", \"întorc fântânile peste fântânile ochilor ei\". femeie de apă, nelând decât forma propriei albii, trecând inocentă printre focuri, acolo unde aburii o întunecă, infernală apariție pe care ea pare să nu o vadă. Trebuie să fie vestită, vegheată. Nu de icoane, și nici de Dumnezeu:
\"peste galben de soare și rotocol bleu-ciel
e iar Dumnezeu…
eh…Dumnezeu…\"

În a treia se așterne \" ochiul observator\", cel care își judecă gurul, Dumnezeul, iubita, răs-turnat între categorice și profunde imperative, atunci când \"the snake now is crying\", încercând un fel de descânatre a iubirilor, pentru a le purifica de un suflu demonic - \"are ochii mari în fântâni nisipul\".
În final, a patra lume aoclo un există paote un eu, acela care pare a fi departe de toate cele trei și totuși impregnat în fiecare din ele. Însă ea, a patra lume, re-generată prin distilarea și purificarea celor trei, stă într-o posibilitate încă nemanifestată ori greu mărturisibilă. O apariție aproape incertă, că acolo unde \"și eu\" mă las în \"sme\" înseamnă că încă mai sunt focuri sau ape care ard focurile.

Dedal, am încercat să merg pe undele poemului tău, mi s-au refletat numai imagini, cascade figurabile, caleidoscop, mituri, religii, mi se derulează aucm timpuri timpuri și încerc să las un semn peste - cred eu astăzi - unul dintre cele mai esențializate poeme ale tale, deși ape lirice încă mai sunt de trecut. Și vor fi.

Felicitări și scrie-te, acesta este un fapt \"recomandat permanent\".

Drag, Ela

Dana, multumesc, valtorile sapa fantani de inteles, poate altfel, dar plecate din aceasi curgere intoarsa spre cer, de din cer, din cerul rotund, ca o cusca a peretilor gri, circulari, unde-s si urlet, si cantec, si patima, si apa, si foc, si nisip si inchidere, si speranta, si zambet bolnav,
multumeste si luminii tale cerul meu innegurat textual

Ela, multumesc, e greu de raspuns comentariului tau, mai ales ca, venind in continuarea celorlalte, dar altfel, a dezvaluit textul, l-a portionat in alte texte, mai mari decat intregul constient de plecare, aproape,
cateva observatii doar, asa cum am vrut scrie,
in prima parte e femeia, iubita, nu demonii
femeia din prima parte nu e mai e aceeasi cu cea din zona cu italice, cantata, deci nu ea e judecata, ei doar i se dezvaluie pericolele, acolo e o alta, prezentata ca intr-un film documentar, cu nume incifrat, imagini dintr-un iad, sub comenzile si judecatile demonice,
guru nu e asumat ca Dumnezeu, „observatorul” stie ca doar ii joaca rolul,

multumesc, inca o data, voua, cu drag

Dedal, raspuns adaugit: dimensiunile in care am vazut poemul tau nu au desprins strofele pe parti sau \"cu italice\"-\"fara italice\", ci numai din jocul fin al lumilor, o alta perspectiva ce se contureaza in filigran. Patru lumi am scris, nu patru parti, nu am analizat, nu am decupat, ci am privit in perspectiva, dimensional, ca fapturi si firele dintre ele, asa cum sunt aici asternute in versuri sau printre versuri. De aceea am scris si demonii, precizind versurile, si imagourile femeii (diferite e drept) si imagourile \"observatorului\" etc etc. Cred ca acel comentariu al meu pare ca este prea incriptat. Si totusi, la o anume lectura poate fi inteles, fiind exeplificate. Multumesc mult pentru ingaduinta.

Drag, Ela

Ela, cand am vorbit de “portionare” nici eu nu m-am gandit la impartirea textului meu in bucati, in blocuri de pozitie sau italice, neitalice, grecesti, aramaice sau cine mai stie ce, am inteles perfect, citind cu atentie ce ai scris si am sperat, ca intregul meu raspuns la comentarii sa fie citit la fel si sa nu fie inteles gresit.
Mai incerc o data:
- ai scris “Se întrepătrund trei lumi paralele, din care o patra se desprinde. În prima personajele sunt închipuiri aproape mortifere, malformate, deformate, bizare”, deci ai dat nume de ordine lumilor, am fost de acord cu existenta lumilor paralele in text, numai ca am considerat, ca prima, ca numar de ordine, repet, ar trebui sa fie cea a femeii, dintr-un imbold nu numai cavaleresc;
- ai scris: “În a treia se așterne \" ochiul observator\", cel care își judecă gurul,”, intentia mea nefiind nici o clipa aceea (indusa in comentariul tau de acel “isi”) de a-i supraordona “ochiului observator“ pe sus-numitul ”guru”;
- ai scris: “atunci când \"the snake now is crying\", încercând un fel de descânatre a iubirilor, pentru a le purifica de un suflu demonic” – aici am facut referinta la italic si neitalic, facand distinctie intre “iubiri”, de fapt versurile erau asa: “unu pe doi pe trei dactili/ Lee the snake now is crying”, cea din “descantec” fiind doar, cum bine zici, doar un “imago” (eh..Dumnezeu(le)/, vorbim la fel dar ne intelegem mai greu:).

Multumesc, inca o data, si pentru comentarii si pentru ingaduinta

drag, Daniel

Am sa incerc sa fac o sinteza a poeziei tale. O consider reusita pana la un punct. Nu-mi place ca tot unitar, dar oricum scopul unei poezii nu este sa placa, ci sa impresioneze.
,,iubito ia-ți norul și umblă
sub valuri vom călca pe icoane
ochii lor morți
sunt doar pești rătăciți
în căutare de maluri\"
Acestea sunt versurile placute si admirate de toti care au comentat. Si de mine. Cer, mare, nori, valuri, inaltare, ratacire... Nu comentez- universul este profund, estetic si placut. Te simti ca intr-un vis,poti face legatura cu orice.
,,cu tuș de călugăr și moarte
sub sutane jumătate țap jumatate iepure șchiop jumatate\"
Personajul preluat din Aleodor-Imparat reprezinta in aparenta ce ai vrut tu sa spui. Calugarul-tapul si cel care
fuge de moarte-iepurele. Iepurele fugind de moarte cred totusi ca nu este decat o interpretare de-a mea singura posibila. Strofa aceasta este inestetica, fara nici o semnificatie emblematica sau utila intregirii imaginii poemului. Tehnica palimpsestului (intertextualitatea) este pur si simplu fara nici o noima sau legatura, desi personajul exista.
Si acum ca sa citez dint celebra melodie cu Who the f..k is Aice, ma autocenzurez, cine-i sarpele Lee?
Ce urmeaza imi place datorita jocului de cuvinte, ca o muzicalitate dintr-un glas de copil care probabil ascunde un inteles enigmatic. Specifica avangardismului.
Nu sunt de acord utilizarii a trei limbi intr-o poezie, dar uneori e necesara. Si eu am astfel de poeme. La tine necesar era acel bleu-ciel si poate si just usual.
Finalul este dezastros din pricina unui guru si a unui lexic incompatibil poeziei. Ma duce cu gandul la MISA finalul si astfel din punctul meu de vedere ai dat-o-n bara nu ca poezie, ci ca persoana pentru ca spui ca te reprezinta.
Poetic scrisa in vers liber, muzicala pe alocuri, muzicuta stricata in altele, imaginile contracareaza din punctul de vedere estetic- inestetic. Si aici nu e vorba de nici o estetica a uratului.
Una peste alta este un poem bun care necesita unele retusuri: scoatere si readaugare. Cu alte cuvinte trebuie cizelat. Daca sunt greseli de redactare n-o sa modific. Te mai citesc si voi fi mai scurt, mai putin critic subiectiv si mai mult obiectiv.

Dedal, imi pare rau pentru atitea neintelegeri, probabil am mers mult prea departe cu sensurile. Sa am deviat de la ce spune poemul spre ceea ce transmite unui om ca mine, eu de felul meu sunt simpla, esential simpla.
Timpul le va asterne in liniste pe toate.

Drag, Ela

Adrian, multumesc, pentru comentariul tãu pertinent, tehnic, bine „ancorat” pe text, ca pe un câmp de studiu dilatat, respect punctele tale de vedere, câteva explicatii si-ar mai avea loc, însã:
- prima parte e altceva, da, e încã senin, desi primejdia se simte, dar nu stiu de ce nu a fost remarcat planul de separatie, plecat de la acel „aburii grei/ întorc fântânile peste fântânile ochilor ei”, intrare într-un univers tortionar, de nuantã expresionist-suprarealistã;
- creatura aceea „jumãtate tap jumãtate iepure schiop jumatate” are si alte corespondente, nu numai din basmul cu Aleodor împãrat, îmbinarea monstruoasã se leagã de o anumitã prolificitate pubertarã a bestiarului selenar (iepurele) cu tragismul intern al jertfei dionysiace, tapul (legãtura cu Dionysos a remarcat-o si Ana Suter anterior), dar si cu, mai ales, plecând pe linia biblicã, simbolistica desfrâului, a diavolului, apãrut ca o mascã, secvential, în text, laitmotiv (acel „suflã…dintre coarne”);
- întrebarea ta cu sarpelee Lee („who the fuck is ALeece”) m-a distrat enorm (ai umor, bra`!), pentru cã ai perfectã dreptate, nici eu, dacã nu as fi avut un prieten mare amator de jucat în retea Snake 3D, inventat de un tip pe nume Lee(Lee Eson, parca), n-as fi stiut (3D, dar tot acea cuscã, iar sarpele învârtitor, mai putin kundalini – apropo`, atentie la unele jocuri de cuvinte, oarecum netraditionale din acea zonã-, mai mult micro-cosmico–ludic, demitizant);
- ai înteles gresit cã eu mã identific acelui guru, care tie TI-S-A cã MISA (absolut nici o legãturã, sughite în sec, degeaba, acum, sãracu` Grieg Bivolaru), am scris (si tu ai observat, dar numai cu un ochi), drept rãspuns la un comentariu anterior, cã nu renunt la final, pentru cã acest gen de a încheia (la siret) textele mã caracterizeazã (cu o anumitã încãrcãturã de ludic, autoironie dar, mai ales ironie amarã).
Ca unul care, pânã la comentariul tãu, am fost încadrat ba în zona fadã a barocului, ba în duios-dulceaga familie a romanticilor, am strigat, cuprins de o bucurie fãrã margini cã mi-ai dat, chiar asa, partial, certificat de avangardist cu pieptul de fier forjat (asa e, un gen de suprarealism, aproape de Eluard). Multam, Adriene, thank you, aurevoire, merci, da di nisip di se n-ai zis (las` cã-mi mai zisi di vii…) .

Ela, multumesc, uite asa sunt de încurcate cãile labirintului, nici eu nu mai stiu de ele, ce sã fac, nu-mi rãmâne decât sã zbor spre tãrâmuri mult mai esential de simple unde sã nu mai scriu altceva decât, în nisip, „mea culpa”...
drag

- scuzati întârzierea rãspunsului, astea-s conditiile, vremurile, „valurile”…

Să nu te grăbești dar să știi că mă îngrozești... cu sărăcia ta! Dragul mieu să știi că importurile de fixisme nu fac bine la ficap! Crezi că dacă vorbești despre amniotic și uter... câștigi capital femenin? Ha! Să o crezi tu! Femeia nu are nevoie de \"tuș\" de călugăr... are nevoie de altceva... Nu te supăra, este primul și ultimul comentar pe care-l fac la nivelul tău de 120 de cm! Promit! Am râs însă la poezia cu stadionul... până când m-am dumirit că nu e scrisă de un școlar!

David, pana apare vreun Goliat, tu vei da cu prastia, in ciuda celorlalti, inteligenti, exigenti si fini comentatori ai acestui text.
Foarte bine faci, e omeneste sa te infurii, sa ripostezi, ba chiar, asa cum mi-ai demonstrat cu acest \"intelept\" comentariu, sa iti si dai in spectacol frustrarea, razbu-narile umflate.
Este evident ca, incepator in alte site-ului si scrisului, ai nevoie de ceva indrumari. Cu \"tusul\" de calugar gata pregatit, multi te asteapta, asa ca \"cere si ti se va da\".
Uite, de exemplu titlul comentariului tau de aici: \"Orice ar face unii dintre noi, mor tot gâze...\", care e ca un bici ironic, manuit de un diletant cu ifose, cu sfarcul nimerindu-i propriul nas in pleasna. Stiu ca, citind, te intrebi, mirat la culme, incapabil de intelegere, de unde si pana unde. Iata de unde: din felul in care ai reusit sa pui virgula, probabil ca vrei sa te jeluim cu totii, pentru ca, dupa eforturile inutile ale comunitatii, inclusiv ale tale, esti cam pe duca, iar in loc de catafalc ai pus ochii, si nu numai, pe un musuroi.
\"Crezi că dacă vorbești despre amniotic și uter... câștigi capital femenin?\" - la aceasta intrebare a ta, un singur raspuns: Nu, ti-l las tie, pe tot (\"capitalul femenin\"), stiind la ce iti foloseste, dupa cum chiar tu te-ai exprimat intr-un textulet. Caldura mare, sete la fel.

\"La nivelul meu de 120 cm\" da, e riscant sa faci tu comentarii, e drept, asa cum spun legile, trebuie sa numeri de 200 de ori si sa vorbesti odata. Daca mai poti vorbi. Si atunci, nu cu gura plina. Si nici macar cu \"parfum de femeie\".

\"Poezia cu stadionul\" (de fapt, \"Fluierul fermecat\") chiar a fost scrisa, pentru 1 Iunie (ziua copiiilor), de un scolar. Asa ca poti rade in continuare, pana iti crapa falcile.

Dupa inundatii, satul
s-a trezit c-un individ
plutitor - avea, doar, capul
tare, marisor, ...da` vid.

Bravos, Camp David