Dar nu-nțelegi că e cu neputință
sonet-februarie 1885
de Alexandru Vlahuță(2005)
1 min lectură
Mediu
Dar nu-nțelegi că e cu neputință
O clipă să mai gust din cele duse?...
Cu farmecul durerilor răpuse,
Din preajmă-mi fugi, deșartă năzuință!
Astâmpără-te, dor de vremi apuse,
Prilej de nesfârșită suferință ! …
S-a stins, cum nici n-ar fi avut ființă,
Frumosul vis, ce-atât de drag îmi fuse!
Uitare, vin cu liniștea ta dulce,
Zi gândului că-i ceasul să se culce:
E noapte, stinge lampa amintirii;
Lumina-i bate-n cripta de morminte...
Întunec-o, s-adorm de-aci-nainte,
C-am zis de mult adio fericirii!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Vlahuță
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Vlahuță. “Dar nu-nțelegi că e cu neputință.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/alexandru-vlahuta/poezie/dar-nu-ntelegi-ca-e-cu-neputintaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.