Poezie
Singuratatea ploi
1 min lectură·
Mediu
Singuratatea din noi,
Din ploaia care incepuse sa curga.
Picaturi razlete aruncate in timp
In astazi, udand asfaltul.
Trezit devrme de sunetul ei
Miros de asfalt plutind in jurul tau
Incerci sa adormi, dar zgomotul persista
Ridici privirea, e soare!, a disparut!
Singuratatea odata cu ploaia
Cu sunetul ei, alungand pasii
Amestec de umbre infirgurate
Figuri alunecand intre ape.
Ploaie ratacita in singuratate
In cuvinte mute soapte disparate.
Singuri si unici, trecatori si pustii
Ascultand cantecul ploii, asteptand sa revii.
001703
0