poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1422 .



Strigat catre copilarie
poezie [ ]
sa nu uitam ce e curat in noi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Carlos ]

2005-05-26  |     | 



Ti-as prinde primavara-n par si cu o alta mana ti-as desena pe chip un drum fara sfarsit
Care sa-ti aduca aminte ca noi migram spre iubirea topita-n infinit
Cum frunzele se petrec pe drum, dispar usor in noapte,
Asa de repede trece si timpul de ACUM...cand te astept timid la o rascruce de soapte.

Vorbele se zbat intr-o inconstienta sedativa si cugetul domol incepe sa apara
Ranile ce-mi brazda sufletul imi spun sa nu te murdaresc cu o catalogare banala.

Acum cand totul se etichteaza si devine aprozar
Cand nimic din tot ce-i fara de margini devine doar obisnuit, banal
Cand inexplicabilul are o prea logica demonstratie
Cand iubirea e doar o adolescentina tentatie
Cand sentimenele sunt produse de milioane de celule care mor intr-una
Cand tot ce e iubire se scalda in acelasi noroi cu betia si minciuna
Cand „te doresc” se-infige adanc in carnea ta fara sa-mi pese
Cand uit ca-n fata mea esti tu, nu o imagine menita sa cedeze
Cand ce-i animalic se manifesta fara ca sa stie o clipa
Ca in fata sa e doar un copil ce spre mine mana-si ridica
Iar ochii sai mari afectiune acum imi cer
Iar inima ranita imi spune:”Fi sincer!”
Acum cand adevarul si minciuna ma disputa
Si nu pot spune de iubirea-i prea divina sau o profana prefacută
Si toate ies ca un vulcan ce-arunca doar cenusă
Menit s-acopere trecutul cu-n văl frumos cum face o fetita c-o papusă
Acum ajung sa ma intreb cine sunt Eu?
Si poate fiindca doare sa-mi amintesc de Dumnezeu.
Sa-mi amintesc ca-n intunericul ce ma –nconjoară
Exista o raza de lumina ce ma-nsotea si-ntaia oară
Cand venit parca din alte lumi straine
Te-am cunoscut femeie doar pe tine
Cand tu mi-ai fost si eu ti-am fost ...fara cuvinte
Cand mintea nu ne-acoperea cu atatea asteptari si juraminte
Cand tot ce-aveam ca sa ne spunem ni se citea intr-un suras
Cand ne priveam in ochi citindu-ne ce altadata am ascuns
Cand o problema de era, o sesizam intr-o lacrima sau in vibratia din glas
Si un sarut plin de candoare ne vindeca si treceam de impas.
Oare am uitat cine am fost?
Oare tot ce am trait a trecut fara de rost?
N-am invatat nimic din cum e sa fi copil?
De ce atunci cand suntem mari uitam ce e important si facem lucruri fara rost?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!