Temniță

cata tulburare in versuri atat de linistite...!
tulburare care se naste din cuvintele nerostite, din valurile marii, spre exemplu, caci pescarusii sunt la mare..;
sau moartea prezenta ca o umbra inca de la rostirea cuvantului :nasterea.

dar, desi titlul sugereaza intunericul, intreaga poezie revarsa lumina ce apare din iubire;
prezenta lui Iona aduce \"scandura\" ca si forma a crucii pe care fiecare si-o duce, ca un destin, ca o salvare.

intrebarea in poezie e urmata imediat de un raspuns categoric sub forma unei neputinte iminente..
\"sa plec..?\"-parca un adevarat curaj, o ideea noua si intr-un fel datatoare de un nou suflu de viata.
\"sa plec...\" -rostit cu o oarecare indiferenta si pecete de a ramane in acelais loc, caci oriunde s-ar duce ar fi la fel.
\"ma mai respiri/ma mai existi?\" -apare speranta impletita cu teama unui raspun negativ, dar tonul este viu;
\"nelinistea asta tacuta\"- raspunsul cade, sacadat chiar, ca o acceptare a ceea ce este, a dependentei de aceea relatie ce ii da viata.

sfarsitul (poeziei) ridica intreaga poezia la nivelul unor alte universuri, desi, acestea se descopera prin adancirea in tine insuti.
\"launtric/te pierzi in alte deveniri\"-o marturisire, de scuza sau de acuzare, dar care aduce omul in fata unui adevar: atat de usor se pierde cu fiecare noua descoperire.

poezia nu cauta vreo rima, pastrand in ea o concentrare desi lasa impresia
unui vocabular simplu si usor de perceput.

o poezie ce o recitesti cu drag.

Îți mulțumesc pt. încurajări. Când voi avea mai mult timp voi citi poeziile tale.

,,Singuratatea si eu,,
Nu e bine să alegi singuratatea ca temniță și știi de ce? Pentru că:

Singurătatea nu se-mparte cu nimeni.
E la fel ca și moartea:
fascinantă și dureroasă.
Când ți-e lumea mai dragă-i nesfârsită.
O poti privi cu-adevărat
numai din interior.

Iar daca alegi să fii pescărus, esti liber doar pentru ca cerul e nesfârsit. Eu stiu, pentru că sunt un pescăruș obosit.

La fel ca și moartea, singurătatea nu se alege. Pt. mine(cu puține excepții)singurătatea e un sentiment... detestabil... Pt. că oamenii fug de oameni și se închid în \"neomenesc\"... Mai sunt câteodată și pescăruș, atunci când mă simt liberă...

in ce-ai zis ca se pierde...?!!!
n-am fost pe faza, poate ne faci si noua o diagrama sau un memoriu tehnic nu vad cum altfel am fi vreodata in stare sa extragem esenta din ,cum sa-i zic, \"chestia\" asta a ta....