* * *
de George Florin Cozma(2005)
1 min lectură
Mediu
Nimic împotriva luminii! Doar semnul
din care vin păsările cutezătoare,
doar greierii inocenței și-ndemnul
de-amânare, gol, în picioare;
doar luntrea aprinsă, uitată
la mare port al speranței și-al morții,
doar glezna de-azur, săgetată,
și brusca deschidere a Porții…
Din clipa aceasta sunt viu.
Mi-ești aproape.
Strugurii au să se coacă-n ferestre.
Numai cercetătoarele ape
alunecă peste…
și peste…