un calendar

În primul rând e un text riguros, presărat din abundență cu o emotivitate care face uneori poezie mare din cuvinte mici. e duminica mea (au și străzile una)/a mersului orb în sus și-n jos, aș fi cuplat așa versurile pentru un efect puternic de Cezar Petrescu. Legătura cu Raul-cel-de-ieri bine șoptită între paranteze, cred însă că păcătuiești printr-o seriozitate care susține poezia ca o coloană vertebrală. În preajma scrierilor tale nimeni nu ar trebui să glumească, săptămâna ta ține de un subpământean deloc convențional, și tu însuți ca și copil teribil al ei pari a sta pe loc în fiecare dintre zile. Cu o lumânare în mâini.
Nimic șovăielnic, nimic în dubiu. Doar acuratețe și senzație și clar aproape aristocratic.
Cică unii se nasc cu poezia în sânge.

si pentru sentimentul ca pe asa vreme nu ai nevoie de nici un ragaz recuperator, dar eu mi-l permit pentru ca mi-am uitat seluta cea de sus/sa spuna ce-o avea de spus.
Numai bine. bazil

Text avertisment - la limita suportabilului. Iar cuiele aruncate în burțile săracilor înfioară prin contemparaneitate.
Strigătul de revoltă este unul interior, greu de asumat și, mai ales, de generalizat. Cel puțin așa îl văd eu în această re-capitulare săptămânală. Suntem pe aceeași undă, chiar dacă sunt diferite coordonatele.