Poezie
Dincolo de albastru
2 min lectură·
Mediu
există o dimineață în care te trezești că vezi lumea altfel decât o știai
de parcă din albastru irisul ți s-ar fi colorat peste noapte
în verde
sau negru
dinăuntru către în afară roiesc gânduri necunoscute
desenând sensuri până mai ieri hibernând în orbite
un fel de maturitate cronică încleștată în puseuri acute la fiecare răsărit de lună
o durere inexplicabilă între coastele închise ermetic în jurul inimii
care mușcă din smalțul jocurilor uitate ce nu mai miros de mult a vacanță
copilărită cu tălpile goale prin praful uliței și cu genunchii zdreliți de atâtea vise
nu-ți mai amintești cum e să te rotești de dragul horelor
și să înveți zborul cu fiecare privire dincolo de verdele explodând în plopi
nu mai știi beția rostogolirilor prin ierburile proaspete mirosind a suflet de vară
te privești cumva din afară cu ochiul rece al camerei de luat vederi
ca într-un film suprarealist în care rolurile se suprapun până la confuzie
ești doar tu în fiecare clipă același dar mereu altul purtând pe buze
surâsuri conjuncturale exersate îndelung în fața oglinzii
te trezești apoi
îmbrățisând în fiecare noapte un colț contorsionat de amintire
și regretand că nu ai mai avut timp să te mai vezi de mult
îți mai faci din când în când vizite de curtoazie de sărbători
dar te uiți
din nou
în clipa imediat următoare
uneori
dar numai uneori
te oprește din alergare un deja-vu ofilit pe marginea sensurilor giratorii
ridici din umeri
și o iei din nou de la capăt
de la capăt
de parcă răsăritul
ar izvorî
din tine
în fiecare noapte
023.717
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 264
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Mihai. “Dincolo de albastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihai-0006798/poezie/118204/dincolo-de-albastruComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VM
Multumesc pentru vizita si pentru cuvintele calde. Asa este, cautarea, durerea, cautarea si din nou durerea par a deveni, de la un moment dat incolo, laitmotivele unei existente umane. Poate asta e granita pe care trebuie sa o trecem, tributul pe care trebuie sa il platim pentru maturizarea, dorita sau nu, a inimilor, a gandurilor. Cel putin, e valabil pentru mine uneori. Pentru a-l parafraza pe Creanga: \"nu stiu altii cum sunt...\"
Cu drag,
Mihai
Cu drag,
Mihai
0
care mușcă din smalțul jocurilor uitate ce nu mai miros de mult a vacanță
copilărită cu tălpile goale prin praful uliței și cu genunchii zdreliți de atâtea vise\"
Plecind de la titlu, am dorit sa spun \"negru, verde...\" am vazut apoi ca ai scris deja irisii...
Poemul cautarilor, desigur in durere, cuvintele striga asta pe nume, fara anestezie, ca si cum e indeajuns de multa viata pentru ca orice suferinat sa fie simtita pina la capat.
Poem dens, intens, traibil intr-un ritm incetinit pina la pulsul cincizeci al inimii cerind aer.
Metaforele nu fac decit sa hraneasca vital: \"maturitate cronică încleștată în puseuri acute\", \" jocurilor uitate ce nu mai miros de mult a vacanță\", \"surâsuri conjuncturale exersate îndelung în fața oglinzii\", \"un colț contorsionat de amintire\"...
Admir sfirsitul, te admir cum o iei de la capat.
Frumos poem, Mihai. Atit de frumso ca iti opreste pe alocuri respiratia.
Drag, Ela