Poezie
Iubire silnica
1 min lectură·
Mediu
Acum cand visul meu de viata e departe
Si zilele se scurg banal sub alt orar,
De arma poeziei as vrea doar sa am parte,
Dar pretul fericirii, pacat, sta in dolar.
Tristetea-mi regasesc in crimele regale,
Cuvantul alb si liric il datorez ninsorii,
Dar operele artei nu sunt deloc reale,
Si subreda e scena si terni sunt toti actorii.
Artisti de azi pe maine, slaviti pe dinafara,
Intai ucid pe Goethe, apoi ei insisi mor
Si in picaj ne canta lozinca lor precara,
Seneca nu exista iar Shakespeare … prea usor.
Prevad zadarnicia mult aratata-n carte,
Julieta ca o piatra chiar pe mormantul meu,
Iubiri, istorii reci, mistere demodate,
Mereu spre amintirea binelui, la greu.
In scene sa dam buzna cu trandafiri de foc,
Ne pregatim de haz, spectacolu-i final;
L-a amanat vointa sau lipsa de noroc,
A fost candva in inimi un mare ideal.
014283
0
\"Ce rost are acum,
Ciudata mascaradă,
Când scena este scrum,
Cortina stând să cadă\"
Noi repetăm mereu când zorii se îngână,
Ne știm prea bine rolul, dar repetăm și-acum,
Cortina iar se lasă, și piesa se amână,
Iar noi suntem decoruri, lumină, și-un costum
spectacolul dragostei..o temă interesantă...oare iubim, oare doar ne prefacem atunci când iubim, ca într-un rol?!