O furnică poetă
de Ana Blandiana(2005)
1 min lectură
Mediu
În timp ce scriu
Pe tocul meu
Se urcă o furnică.
Știe și știu
Că n-are de ce
Să-i fie frică.
Nici s-o alung,
Nici s-o omor,
Nu-mi stă în fire.
O singură nenorocire:
Fără s-o observ, din greșeală,
S-o moi cu penița în cerneală
Și să devină singura furnică albastră
De pe planeta noastră.
Ba, dacă bea din cerneală un pic,
Nu se mai poate face nimic:
Devine singura furnică poetă
De pe planetă.
Și atunci, trebuie să facă cerere
Și reclamație
Să fie primită (de greiere!)
În uniunea de creație.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ana Blandiana
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ana Blandiana. “O furnică poetă.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ana-blandiana/poezie/o-furnica-poetaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.