Pământ fisurat în dunga realității

Adina, tu te-ai invatat cu stilul meu de a lasa comm. In ansamblu, poezia ta da semn de maturitate in reflectie si in expresie, chiar te pune pe ginduri. Folosesti si metaforele indeajuns de bine, pe alocuri alaturate ca piatra cubica, insa intregul se echilibreaza. redai bine fisurile in acest fel si de aceea dunga realitatii lirice se pastreaza.
Uite, iti las aici, deoparte ceea ce consider eu ca este bine scris:



Pământ fisurat în dunga realității
poezie [ ]
atât de verticali

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Batîr Adina [Imparateasa]

2005-04-04 | |



și eram căzută de sub pământ
cineva spunea că a renunțat să ne mai țină i se făcuse
odată rău în piața cu porumbei și de atunci
oricine merge pe stradă este împins
înăuntrul celuilalt cu o mare forță ai crede
că dăm nașteri intrăm unii în alții și
trecem mai departe

Si indeosebi ultima strofa:

Jesus avem o problemă
nu am în comun nimic cu teancul de hârtie din hol
stă acolo de câțiva ani azi am observat că îmi seamănă
sau doar am dat atenție cuvintelor din numeroasele scrieri
nici nu mai știu exact
dar mai e și sentimentul ăsta de negăsire în altă viață


Aceste doua strofe se disting intr-un poem aparte.

Te scrii spre maturitate, fata frumoasa.

Cu mult drag, Ela

sorry, dar am dat copy mai mult decit era necesar...

Entitatile din care este construita poezia ta sunt alcatuite din una si aceeasi substanta. Adica putem spune ca sunt consubstantiale. Bine construita, scrisa alert as putea spune, merita atentia cititorilor.
Felicitari!

Adina, ai surprins ceva care mie îmi place foarte mult. Ideea de comunitate, că trebuie să vorbim între noi pentru a afla adevărul. Să vorbim în alte feluri decât în care suntem obișnuiți. Să \"intrăm unii în alții\" ca niște fantome, dar și să ieșim cu urme bine înțelese din uitările celorlalți.

“oricine merge pe stradă este împins
înăuntrul celuilalt cu o mare forță ai crede
că dăm nașteri intrăm unii în alții și
trecem mai departe”

Am crezut că sunt prea multe personaje impersonale – “oricine”, “unii”, “alții”, “ceilalți”, “unul” – pe care le simțeam reci, dar de fapt ele au rolul lor ca într-un cor grecesc, pentru că sunt salvate topindu-le toate măștile în “Jesus”. Așa înțeleg și “atât de verticali” din subtitlu.

Apoi ce mai faci tu aici? Mai zgîlțâi puțin și casele-cuvinte învechite în “deranjăm ceva numit domiciliu” și în “teancul de hârtie din hol”. Spui că “nici nu mai știi exact”, dar trecutul ne seamănă pe nevăzute în sensul că începem să-i simțim semințele lui mișcându-ne în pântecul minții.

Uite ce a spus Beth Gibbons nu cu multă vreme în urmă: \"Suffering for your art is most definitely overrated but I do get a certain, I don\'t know, satisfaction from being able to deal with my paranoia and insecurity.\"

Cu drag,

consider ca este un text cu multe parti bune, de exemplu prima parte cu imaginea celor care intra unii in altii si presupunem, suntem cel putin tentati sa facem asa, ca si ies unii din altii. partile mai putin bune ale acestui text sunt anuntate chiar de titlu, unde fisura si dunga pot fi sinonime, in orice caz, ambii termeni sunt referiri la o linie, profunda sau doar la suprafata, esential e ca se retine ideea aceasta de linie pe care daca o aplic mai departe textului rezulta ca de fapt aici am o linie de text. tind sa cred ca asa e, in afara acelei imagini a oamenilor care trec unii prin altii, care sunt impinsi sa faca asa nu stiu daca mai sta ceva in picioare. nu pot sa fiu de acord cu ideea ca textul e scris intr-un ritm alert, important era daca il tinea pe cititor in acest ritm, ori textul acesta este o acumulare in jurul acelor intrari si iesiri in si din oameni. in plus, textul se deschide cu un \"si\" care impreuna cu imperfectul larg folosit este pur si simplu epic. o avalansa de soapte si niste umbre care radeau pe-aici pe undeva arata ca probabil autoarea se afla la desprinderea de un registru destul de sentimental, recunosc ca nu am mai citit alt text. nu m-as apuca sa tai din acest text, cred ca e bine sa ramana asa pentru linia pe care totusi, poate chiar fara voia autoarei, a reusit sa o traga.

Am uitat să-ți spun că \"pământul fisurat\" mă duce cu gândul la pustietățile în care sfinții își petrec(eau) timpul, dar și de o tensiune între nevoia ploii și cea de a te muta într-o regiune mai prielnică vieții. Iar \"dunga realității\" e chiar scrisul tău, care se suprapune pe fisuri.

Cu mult drag,

Ela: ma bucur ca ti-au placut acele strofe, acolo sunt eu, in rest e \"povestea\" altora.

Mihai Zabet: Eu va multumesc pentru atentia dvs.

Monica Manolachi: imi amintesc de comentariul tau la poezia \"Despre femeia frumoasã\", la fel de elaborat, ai intrat in toate ungherele si acum si m-ai lasat cu un zambet pentru rabdarea ta. Pe Beth Gibbons o admir foarte mult, citatul acela e atat de reprezentativ. In al doilea comentariu, tind sa te contrazic putin, \"dunga realității\" nu e scrisul meu, in ultima vreme am inceput sa ma socotesc, sa ma numar pe degete, sa scriu orizontal mai mult decat in verticalitatea oamenilor, pana ce am fost sfatuita sa fac versurile mai scurte. si mai mult voluntar, am cuprins in brate irealul, planul fantasmagoric. Iti multumesc mult, mult de trecere.

Andrei Gheorghe: Imi este foarte greu sa dau titluri. Permiteti-mi sa mentionez totusi ca cel de fata nu imi pare pleonastic, realitatea este o linie dreapta, pe cand fisurile pot avea diferite forme de linie franta (franta, in sens matematic). Intreaga lume ce pare a se orienta in sensul adevarului cu o maaare chibzuinta, nu face altceva decat sa isi dea peste nas in profunzimea ei deseori fals interpretata. Fiecare se afisaza cu un moto intelept si inteligent, dar cati ii urmaresc \"dunga\"? Prin urmare titlul e ironic. Intentia mea nu era sa fac o poezie liniara, nici sa ridic in picioare \"oamenii\" din text, imaginile ori stadionul facand valuri. Cred ca domnul Zabet se referea prin \"alert\" la faptul ca fac treceri rapid de la un cadran la altul, punand reflectoarele epice (bine spuneti) pe diverse stadii umane. Nicidecum nu ma aflu intr-o etapa de desprindere dintr-un registru sentimental (nu il inteleg pe acel \"destul de\"), dar vad ca mentionati ca nu m-ati mai citit si atunci rasuflu usurata ca nu am fost prost inteleasa. Va multumesc si dvs de trecere, admir comentariul dvs pertinent.