Otto

Excelenta constructie! Banuiesc din sub-titlu ca este o piesa a unui puzzle mai mare, daca e asa, astept cu interes si celelalte piese, la fel de inspirate, sper.
Iar esarfa aia incurcata indecent in privirile lui albastre... respira, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, respira!
Daca are altcineva altceva de spus, mi-o scot din ochi, pe cuvant de onoare.
Bobadil.

si ce-i cu asta?

imi place mult...

stereotipii consacrate folosite intr-o constructie, cred eu ingenioasa... exprimari indraznete, naturalete...

e clar... stie Ioana ce (si mai ales cum) ne \"povesteste\" aici...

drag, DeSpOt.

un dramatism frumos mascat de o indecenta cu iz romantic!
vorbesc si eu aiurea...
un text fain!

Da, Ioana, o secundă am rămas ca în fața unui ecran pe care se derulează de la sfârșit spre început un filmuleț. Aproape că am picat în capcană, poezia m-a furat mai ceva decât ce ai scris până acum fiindcă pentru o altă secundă m-ai surprins cu felul tău șăgalnic-ironic de a versui.

am avea la dispoziție o întreagă peliculă
ca să devenim moderni postmoderni și plictisitori

Hai să revedem \"Luminile orașului\".

Frumos, Ioană.

Drag,
Ela

Andule, pre-comentariul tău întărește pre_textul meu în strădania lui de a deveni un text cu acte în regulă într-o bună zi. și asta mă bucură, deși, sinceră să fiu, nu știu unde duce tot acest demers, nici mașina galbenă din planul secund. vom vedea. îți mulțumesc mult.

Filip, dacă după o oră întreagă în care ți-am tot povestit nu știi ce-i cu asta:)...aia e!

Sorin, uite ce surpriză plăcută poți să-mi faci...mulțumesc!

Andrei, iz romantic, zici, fain, zici?...măi...zic mulțumesc!

Ela, mă bucur că mi-ai amintit…mai bine să revedem „Luminile orașului”.
cu drag,
ioana.

credeam ca te-ai prins si tu ca unii mai sunt inca suparati pt ca n-au primit palinca promisa:)

m-am prins...:)

Modern, postmodern și deloc plictisitor poemul tău. Simplu (ca stil – dar în sensul bun) și complex în același timp (ca substanță și ideatică poetică). Aștept cu nerăbdare continuarea puzzle-ului.

Meistere, mă bucur că-ți place...acum văd că ești orădean de-al meu. suntem tot mai mulți, domnule, ce-i de făcut?