Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ioana-negoescuIN
ioana negoescu
@ioana-negoescu
Poezie

în fiecare miercuri mă îmbrac în violet

pre_texte

1 min lectură·
Mediu
golesc timpul de conținut îl sug savurându-l ca pe un os plin de măduvă
apoi mă cuprinde o lehamite scurtă de care mă scutur evitând clipele nesărate
în fiecare miercuri mă îmbrac în violet așa cum mi-ai spus
mă închid în culorea lui sfântă
ca într-o mănăstire
postesc de cuvintele ce au carnea roșie
am voie să plâng.
îmi interzic visele
mai ales cele cu noi
cele cu străzi fără soț
cele în care mă aștepți și tot nu mai ajung
am voie să plâng.
timpul se prelinge pe buzele mele rămase întredeschise
(așa cum le-ai lăsat)
nu-l mai opresc cu forța în trup
nu-l mai înfig în colțul subconștientului meu agresiv
mă întorc pe cealaltă parte în care visul e doar la început
deci îl pot derula repede înainte înapoi înspre și dinspre
sau îl pot colora în tempera intrauterin
în fiecare miercuri mă îmbrac în violet așa cum mi-ai spus
am voie să plâng.
085.163
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
156
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “în fiecare miercuri mă îmbrac în violet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/111850/in-fiecare-miercuri-ma-imbrac-in-violet

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ana-suterASAna Suter✓
O tristete surda
Un vis inchis in vis...si apoi in altul si tot asa
Gri inchis...si violet sidefat pe alocuri sticlos
Ca si cum as privi printr-un geam aburit un perete, asta fiind singura si unica imagine pe care urmeaza sa o vad o viata.
Si rasuna...si rasuna.
\"mă întorc pe cealaltă parte în care visul e doar la început\"
Surd...
0
@ioana-negoescuINioana negoescu✓
Ana, îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase; textul era o tabletă antidepresivă...cred că merge așa, să mă îmbrac în fiecare miercuri în violet:)
te mai aștept cu drag,
ioana.
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca✓
în fiecare miercuri mă îmbrac în violet așa cum mi-ai spus
mă închid în culorea lui sfântă
ca într-o mănăstire
postesc de cuvintele ce au carnea roșie

Timpul versului tău nu se închide, se transformă într-o elipsă poetică ce mă lasă admirând un ritm interior ce se derulează \"repede înainte înapoi\"...
Ioană dragă, ce violet cer te plânge în poem...

Frumos.

Drag,
Ela

0
@ioana-negoescuINioana negoescu✓
Ela, nu știu cum se face, dar tu reușești mereu să-mi prinzi ritmul interior-exterior...pentru asta îți mulțumesc mult.
te mai aștept cu drag,
ioana.
0
@preoteasa-marinelaPMPreoteasa Marinela✓
\"mă închid în culorea lui sfântă
ca într-o mănăstire \"
frumos spus, dar are și alte semnificații culoarea despre care faci versuri...
0
Distincție acordată
@liviu-nanuLNLiviu Nanu✓
Prima strofă îmi pare cam stufoasă, cam încărcată. Ai niște metafore acolo care ar trebui puse în evidență mai bine. Mă refer la primul vers și la ultimele 3.
În rest e bine, mi-a plăcut textul, parcă te complici puțin în ultima strofă, parcă încerci să explici ceva fără însă să fii prea convingătoare.
0
@ioana-negoescuINioana negoescu✓
Marinela, ai dreptate, violetul are foarte multe valențe.
știai, de exemplu, că, după unii etimologi, numele meu are la origine cuvântul grecesc Ione, care înseamnă violet?

Liviu, mă bucur că ți-a plăcut totuși, deși m-am complicat pe ici pe colo prin părțile esențiale...:) mulțumesc!
0
@carmen-mihaela-visalonCVcarmen mihaela visalon✓
Cu mare dragoste de violet, culoarea, care inchide lumina pentru a deschide eternitatea, am citit intregul poem, alegand subiectiv:
\"în fiecare miercuri mă îmbrac în violet așa cum mi-ai spus
mă închid în culorea lui sfântă/ca într-o mănăstire/postesc de cuvintele ce au carnea roșie.\";
amintindu-mi, de cate ori am refuzat sa ma imbrac in violet: miercurea si in non culoare vinerea, amintindu-mi de \"Amintirile din Prezent\", de Hristea-Nichita, de \"Durerea ca Forma a Erorii\": stand la \"radacina cunoasterii si a revelatiei: nasterea.\"
0