Unsprezece, pe ceață

Poezie de un anumit ermetism ludic, o aglomerare de simboluri sub masca unui joc regal. Pe langa calamburlescul titlului (Eugen Barbu chiar a scris un roman cu titlul \"Unsprezece\" - despre o echipa de fotbal si un antrenor gen Mourinho), vin si citatele, antagonice si subminate individual de ironia asezarii lor alaturate. Marx cel barbos, teoretician de revolutii umane, La Fontaine, spelbul trecut prin multiple rafinari ale speciilor. Fiecare vers are o anumita incarcatura, mi se pare un foietaj de semne mitice in lumina verde-noroi a gazonului de pe terenul de fotbal. Din putinele mele cunostinte in domeniu, incerc a deslusi aici cateva simboluri:
Ceata, mediul in care se cam joaca fotbalul nostru, este si un simbol al formelor imprecise, in continua transformare, un conglomerat fluid de aer, apa si foc, in care se pregateste nasterea unei alte lumi.
Fluierul arbitrului (in negru, de obicei) este flautul dervisilor Mawlavis, care se lamentau divinitatii, dansand.
Innocentia - acelasi arbitru in joc - se presupune a fi si un simbol din tarod, din a unsprezecea carte (Puterea), e fecioara, care va apare si mai tarziu in poem, \"innocentia inviolata\", dar e numai o masca, pentru ca \"fecundarea in cele unsprezece deschideri\" (jucatorii unei echipe de fotbal? o familie? o comunitate?) trimite spre traditia ezoterica africana, spre ocultismul negru, legat de fecunditate (africanii, da africanii aia vechi, nu afro-americanii saltareti in hip-hop, credeau ca lichidului seminal ii trebuie 11 zile pentru a ajunge la ovul) - femeia cu 11 porti, barbatul doar cu 9. Acel presupus \"innocentia\" devine, spre finalul versului, un tap,(da impresia de virilitate, dar, fiind un pic noctambul, e anormal, e un libidinos tragic) ispasitor (sinonimie obisnuita jocului de fotbal - toata lumea da vina pe arbitru), dar nu sacrificat, deci purificat prin jertfa, ci numai alungat intr-o comunitate straina, in pustiu, 11 fiind si numarul exceselor, clivaj paradoxal al simbolului cartii de tarod, cel de plecare.
Ei, si ar fi multe de vorbit pe margine, dar cum am cam ajuns la tusa terenului de timp de joc, risc sa fiu calcat de Roata Norocului (a 10 carte din tarod), si mai bine mai las si pe altii, mai priceputi si mai in viteza, mai \"cu urechile pe spate\" (vorba pisicutei lui Cartarescu).
Dictionarul e inca o dovada de ludic, dar iarasi un ludic profund, nu simplu-conventional. Uroborusul, sarpele care isi musca din coada, invartindu-se in zadar, fara sansa de crestere, mistuindu-se in ciuda, cu ceva bateri si asemanari si cu cercul \"manutei\" (he, he) din dictionar. Si ar mai fi, da...asa cum am spus, mai las loc si altora.
Observ acum ca majusculele capetelor de vers formeaza si ele, pe verticala, UNSPREZECE. Da, cartea va fi privita din mai multe colturi ale mesei.
Un text deosebit, felicitari, Carmen