Generozitatea epigramiștilor de pe Agonia

Andreea, hai să-ți răspund cu un catren mai vechi, adresat, evident, altcuiva:

UNEI VÂNZÃTOARE DURDULII

Înșeală-ades pe mușterEi
Cu-o sut\' de grame, două, trei,
Iar pe bărbat-su, monogam,
Cu-o sută și un kilogram.

Povestea asta mi se pare
Ca parca am mai auzit-o,
Ma mir, de nu-i cu suparare:
Ioane, cum ai cantarit-o?!

rabdare este, si tutun,
cand gramul de umor e bun;
cu tona, ins-as fi zgarcita:
n-as da oricui...necantarita.

p.s. cum nu ma pricep cine stie ce la catrene zambarete, ma alatur Anghelinei si rog clementa cu gramul... la umor.

Povestea asta mi se pare
Ca parca am mai auzit-o,
Ma mir, de nu-i cu suparare:
Ioane, cum ai cantarit-o?!
(Anghelina Andreea)

Având o țâră de umor,
Eu lesne am găsit balanță
Și-am cântărit-o binișor;
Era de ce s-o prind. De clanță.

Unii, poate se mirau
Cand gresit dadeau cu darul
Iar umorul nu-l gaseau:
De, s-a mai stricat cantarul!

p.s. Ma bucur mult, cand iti gasesc urma in pagina mea, Florina, iar catrenul tau mi se pare foarte bun :)

\"Având o țâră de umor,
Eu lesne am găsit balanță
Și-am cântărit-o binișor;
Era de ce s-o prind. De clanță.\"

Ca te-a-nzestrat o vrajitoare
Cu mult umor pus in balanta,
Eu astazi vad si nu-i mirare
Ca tragi de-un timp la cotoroanta!

\"Unii, poate se mirau
Cand gresit dadeau cu darul
Iar umorul nu-l gaseau:
De, s-a mai stricat cantarul!\"
(Anghelina Andreea)

Stiu: umorul nu-l gaseau,
cautand in fan, cu carul,
acul cica. Ascundeau
Ca li s-a stricat \"cantarul\".

Eu am vrut sa spun cu parul
Ca dadeau si nu cu darul
Dar acum constat, cu carul
C-am pierdut cu totul harul :))

Scuze, Florina, am vrut sa spun ca dadeau cu parul si nu cu darul, dar uite-asa piere pasarea pre limba ei :))

a se citi constatat si nu constat :))

Ba, era corect :)) de, astenia de primavara, ea si numai ea e de vina :))

pe-Anghelina-am zapacit
de amesteca si darul,
carul si apoi cu parul
drege tot ce-a... cantarit :)

Eu-nteleg ce-a vrut sa spuna
Daniela c-am stricat,
Dar n-as vrea, pe a mea mana
Sa-mi intre la reparat!

nici n-ai cum: eu sunt ca noua,
mai mereu imi cantaresc
acul, decat sa-l tocesc
cand pe-o rima, cand pe doua :)

gataaaaaaa :)
m-am jucat destul pe ziua de azi :)

Ca te-a-nzestrat o vrajitoare
Cu mult umor pus in balanta,
Eu astazi vad si nu-i mirare
Ca tragi de-un timp la cotoroanta!
(Anghelina Andreea)

La ea mă duc cu-o tărăboanță
Și vin acasă mai bogat,
Fiindcă buna cotoroanță
Are și altceva de dat.

Nu ma bat, ca nu e bine
Sa vad cat de rau iti pica:
Dar, intre mine si tine
Este clar, cine-i cea mica!

Multumesc mult, Florina, mi-a facut placere, regret doar ca, tu, azi erai intr-o forma foarte buna, iar eu nu, te mai astept cu drag, poate se-ntoarce carul :))

Nu-nteleg ce poa\' sa-ti dea!
Poate, doar sa-ti faca freza.
Stai, ca stiu ce cati la ea:
A promis ca-ti da proteza!

mica sunt, chiar buturuga,
anghelina, clar, e mare.
o rastorn usor, in fuga,
si-atunci cand din dar, da care*.

*care = pluralul de la car :)

p.s. oare de ce nu ma pot abtine azi?:)

\"Vă dăm cu tona, tot ce vreți,
Cum vreți, cât vreți, la kilogram!
Numai, răbdare să aveți,
Umorul, când îl dăm la gram!\" - Anghelina Andreea


Oferta ta de-aici devine
încet, acum, de pus în ramă,
când din tonaj de poante fine
rămâne numai ... chino-gramă.

Viteza mare la catren
Au unii, dar imi-este teama
Ca la umor, cam sunt in tren
(Nu-i lung ca el, da-i telegrama!)

Uite-acuma schimb macazul,
Ce mai atat tura-vura,
Nu mai dau, sa-mi spal obrazul,
Azi cu carul, doar cu gura!

Ma bucur, ca nu te poti abtine: :))

vezi, revenim la inceput:
cu gramul, tona si catrenul
si, resemnati, rabdam tacut
ca-n gara, de-ntarzie trenul.

E ponderată, asta știm
Azi gazda noastră informală
Dar nu știu cum de ne mințim
Că n-ar fi supraponderală..

Apropo domnișoară Anghelina..nu ați citit Răspunsul la una din epigramele dumneavoastră..Bătaia e ruptă din rai...Vă aștept...cu replici:p

Umorul, asta-i este datul...
Si imi inec aici amarul
Caci este... ca acceleratul
Si nu sta-n gari, precum marfarul!

Scuze, acum am observat cacofonia din versul trei :)))

\"Viteza mare la catren
Au unii, dar imi-este teama
Ca la umor, cam sunt in tren
(Nu-i lung ca el, da-i telegrama!)\" - Anghelina Andreea

Chiar de-am fost eu sau daca altu`
și-anunță mers prin telegrame,
pe ramura-n gara cu larme
se-aude: „Io-te ac-celeratu`!”

Catrenul ala e facut
Si pentru una de-alde mine
Caci sufar uneori, acut
De un umor...ce nu mai vine!

vezi, cand am scris \"te-am zapacit\"
amenintai cu reparatul.
acum admiti: n-ai izbutit
decat sa fii (c-)acceleratul :)

(si daca ai sti cat am rezistat tentatiei sa scriu accelerat cu accent moldovenesc: accileratu\'...)

grand sourire et bel humour
dans ces quelques écrits
enveloppés dans du velours
bravo à tous et merci.
:)

Anghelina, ce-i cu tine,
Gramele nu-ti pica bine?
Vad umorul ti-e in rate,
Comentariile-n...erate.

Azi as vrea sa fiu \'er(t)ata
Fiin\'ca totusi fac furori
Caci, in loc sa bag erata
De-un timp tot bag erori!

Multumesc, dar nu-s \" in mana\"
Si o tot primesc in freza,
Nu scriu bine in romana
Cum sa mai scriu si-n franceza?! :))

Cand vorbesti de-accelerat,
Gandu-mi fuge la barbat...
Si iar imi inec amarul
Caci as prefera marfarul :)

S\' di shi n-ai zis aciliratu\' ?! :))

fac si eu o paranteza
(tot spuneai mai sus de freza)
decat accelerat, marfar,
mai bun e-un tren fara orar

Raspund acum la paranteza
Cu un subiect conjunctural:
Fara orar, da-n antiteza,
Secret iti zic: l-as vrea oral!

huh, vorba ta e-acuma parul
peste-un car de oale-glume:
dai din el si spargi tot harul,
ba spui si secrete-n lume

De umor ziceam, de el,
Ca l-as prefera oral!!
Doar ca tu, in paralel
Dai aici extemporal!

eu la secret ma refeream
fiindca tot ai scris cuvantul.
cat despre-aceasta paranteza
prefer s-o fac in alta teza.

\"Catrenul ala e facut
Si pentru una de-alde mine
Caci sufar uneori, acut
De un umor...ce nu mai vine!\" - Anghelina Andreea

sa-ti vina...da, ai avantaje,
cu pohta-ti de umoruri grele
vei cam seca glumele-acele,
nascand dor de...epi-gramaje.

Pai, un secret: umorul scris
Nu-i bun la fel ca cel din gura,
Citeste ce mai sus am zis:
Ca dau erori la tastatura!

Incep sa cred si eu, ca bine
Nu-mi pica azi, desi-i duc dorul
Deci, mai luati-l de pe mine,
Ca m-a strivit de tot umorul!

te stim noi bine, Varsatoare
de tipete cu dor de-alint,
asa ca ochiul n-am sa-ti mint:
de n-ai umor, pica...umoare.

Andreea, ai umor de-ți prisosește,
Dar și zgârcenia-ți este pe măsură,
Că-l ții ascuns, și nouă ne lipsește,
Hai dă-ne, te rugăm, o-nghițitură!

ma minunezi de fiecare data, cata stralucire zburataceste nebun prin cumintenia ta..:)
stau la geam in casa ta si fumez cu el deschis, ca sa am prilej sa trag cu urechea.
numai aici la tine nu e obraznic sa fac eu asa..:)

strang fiecare firimitura, asa e..:)
din drag, Linea