nu poți să mulțumesti pe toată lumea in acelasi timp...

Nene Genu, pentru litera aia în plus (de la ultimul cuvânt} te va pune popa pe toacã!
Versul trei ar suna mai bine asa:
\"neștiind cum mă spetesc\".

Fainã epigrama, pânã mâine o sã mã gândesc la o replicã!
La precedenta, te rog, corecteazã cuvântul \"egzact\" ... exact.

Anda, tzaul l-am pus acolo ca sa-t transmut in titlu lucru pe care l-am si facut dar totusi urma crimei a ramas acolo deci popa are dreptate cand vrea sa ma afuriseasca. Am acceptat imediat sugestia cu versul trei. Multumesc de vizita, sugestii si... te astept cu catrenul la cotitura

Ai vrut, fãrã onorariu,
Sã muncești (la o adicã)
Dar ți-a zis popa Olariu:
Pân\' aici! Hopa Miticã!

Nene Genu, faci cum faci și tot în(tre) picioare cazi! Sper sã nu se supere Sorin cã l-am pomenit mai sus!

motto:
\"Nene Genu, faci ce faci si tot in(tre) picioare cazi!\"
(Comentariu de Anda Andries)

Genu cand cade-n picioare
se-nfurie foarte tare
fiindca nu are lovele
ca sa cada intre ele

p.s. Anda si catrenul si comentariul sunt traznet. Poanta ta cu in(tre) mi-a placut atat de mult ca nu am putut rezista tentatiei de a o prelucra nitel. Vreau insa sa fim intelesi: nu am facut acest lucru ca sa-mi asum paternitatea ci numai si numai din placerea de a-ti oferii maternitatea

Nu mă supăr nea Mitică,
Pe catrenul dumitale
Dar un lucru mă oftică:
C-ai rămas fără parale!

L-am trimis neprelucrat! Nu am de ce să mă supăr, doar știi cât de mult îți apreciez creațiile. Dar te rog nu mă blestema cu maternitatea aia. (zâmbet).

Chiar mă bucur că te-am inspirat!

motto:
\"Nu ma supar nea Mitica,
Pe catrenul dumitale
Dar un lucru ma oftica:
C-ai ramas fara parale!\"
(Anda Andries)

cand parale Genu n-are
noaptea sare un parleaz
la cele ce nu fac caz
ca-s cam de mult... vaduvioare!

Ai grijă la văduvioare
Dacă sari noaptea pârleazul
Că la vârsta dumitale
O să îți topească prazul!

Auzii eu, cum că matale ai fi pui de oltean, sper că am auzit bine!:))

prazul des se vestejeste
dar sa-l arunce nu-i vine
olteancei, Domne fereste,
fiindca stie ca-si revine

p.s. Anda sa-mi dai tu lectii de praz, mie, care-s oltean! M-ai lasat paf cu asa bunatate de epigrama.

Eu mă joc de-a epigrama
Tin, acuma, să-ți vestesc
Că-mi dădui, într-o zi, seama
Că nu trebe să gândesc!

Si matale cu bunătate de praz vioi!:))

Poti s-o fericesti...si basta!
Insa asta-i lucru trist
C-am uitat sa-ti spun, nevasta
Este...arheologist.

arheologista ta
cu mult interes se suie
pe mine ca pe-undeva
sunt dotat ca o statuie

la Anda cu jind m-as duce
nu vand judeca distinct
ci cand pe ea o conduce
lasat liber un instinct