la umbră cu umbra

Am intrat doar pentru ca mi-a fost recomandata lectura, si, sper sa nu se supere Nichita Victoria, dar...chiar nu m-a impresionat defel \"poezia\" aceasta, care, de fapt, e...doar o scrisoare uda/razmuiata de lacrimi...Da, in care insa e si ceva poezie, daca de \"cernut\"...
Chiar sper sa nu mi-o luati in nume de rau: pe siteul acesta nu se prea uita lume cu ochi buni la cineva care incearca sa aiba o alta parere decat cea generala sau cea generatoare de pareri...

nu ma supar doar ca-mi place cum reusesti tu sa nu uiti de fiecare data prin comentarii sa zici ceva despre site, despre cum, despre ce, si alte cele:)
ca daca ma uit bine... despre text n-ai zis decat 2 randuri jumate:)

E un fluid cuprinzator, in frumos lin. Pot insa desprinde ce m-a facut pe mine sa simt poeticul:
\"am învățat totuși că nopțile sunt pentru visători și că noi dormim noaptea
iar atunci când orizonturile se sting e semn că vin duhurile să ne dezbrace de frică\"
Si mai ales vresurile de mijloc, ce aseaza un \"in memoriam\" in tine, in noi:
\"nu uita să aprinzi o lumânare acolo unde pasul tău va călca iar pământul va ofta
nu uita să privești marea... acolo e numele meu
prin testament îți las despărțirea și nopțile geroase\"...

Un poem pe care nu il prea poti uita!
Drag,
Ela

bine: nu ma mai disculp! e firesc si sa ma simt complexata, dupa atatea...
despre text, repet: mult balast, banalitati agasante, dar si poezie...
am recitit. credd ca ar iesi ceva cat de cat original, daca de lucrat un pic, de facut abstractie de mediul diluant...

Remarc acest vers:
\"nu îmi șterg lacrimile, le las uscate să astupe rănile\" si cred ca ambele fete, atat Nia, cat si Silvia, au dreptate ... mi se pare ca ai locuri ff frumoase, e clar ca e din suflet, dar inclin sa o numesc \'scrisoare\', nu prea mult poezie; sau o scrisoare poetica. Cu toate astea, imi place.
Te citesc.
Daniel

\"la umbra cu umbra\" un titlu care ar reprezenta o circularitate din care este mai degraba de nescapat vreodata, nu vorbesc despre cat de mult avem aici un joc de cuvinte pe marginea umbrei, cat romantism sau cat tragism. mai degraba \"baroc\" textul acesta, ma gandesc cand spun asta la ezitarea manifesta a autorului intre a face o poezie din ceea ce ucide...alina si a nu face decat o scrisoare, ezitarea este prea vizibila, tragedia mult prea simulata si mie imi vine greu sa cred ca aceasta alina poate ucide cu adevarat ceva...orice. sa admit ca scrisoarea in sine nu este atat de \"viciata\" (a se citi plina) de lacrimi si prin urmare de sentimentalism (ceea ce ar degenera-o indiferent de bunele intentii ale autorului care a incercat sa faca poezie), dar cu toate acestea nu vom putea vedea prea curand tragedia nascandu-se pe meleaguri dambovitene, in conditiile in care aici (loc predestinat mai degraba nefiintarii, \"vicierii\" prin inconsecventa) omorul si la nivelul unui text in sec. 21 devine prilej de lamentare fermecatoare, muzica balcanica despre o muza balcanica.

Cam prea multa lacrimogenie :) desi se prefigureaza si un talent.
In conditiile in care deja poetul Andrei Bodiu ironiza o Alinutza, mai raman in picioare cateva tonuri clare, cu adevarat discursive si contemporane de genul:
- bună dimineața frumoaso... azi nu am timp de mers în gol
- e acea pată de insomnie
P.S.
De acord cu Andrei Ghe. privind iz-ul de baroc - sentimentalizarea fortat lucida, si, deci, greoaie ca text.
Parca il vad pe autor spunand: Astia n-au inteles nimik! :))

Povestea lui Gagu este una frumoasa iar modul cum o zice e chiar potrivit de aceea nu vad care e problema cu unii care vad nepotriviri mai evidente decat frumosul. Poate nu ma pricep eu la poezie dar ochiul celui ce vede descopera frumosul iar daca acest ochi este rau nu poate decat cel mult deochia.

datorate unor cauze independente de vointa mea, cum ar fi statul la scoala la examen toata ziua, acum ajuns acasa, deschid site-ul si vad multe comentarii... desi intarziate voi da raspunsuri....


Nichita

intotdeauna m-au bucurat cuvintele tale de lauda, si nu am sa uit ca esti una din cititoarele mele, chiar si cand scriu prost si atunci cand scriu bine.... nu pot decat sa ma bucur...
apreciez foarte mult ca imi iei aprarea... dar stii... atunci cand asupra unui text nu exista controverse inseamna ca totusi ceva nu e in ordine...
dupa cum ai observat am oprit multe vanturi, asa cum spui tu, din dorinta de a mai schimba ceva in versurile mele in cautarea unui stil...


Silvia

dupa cum mentionam mai sus, iti multumesc ca esti contra si ca nu iti place, ai si tu dreptatea ta, asa ca sa fii sigura ca nu ma supar si ca apreciez cuvintele tale


Ela

tu ramai intotdeeauna o sensibila, din cate te-am observat eu pe site... stiam ca un text sensibil te va atinge si eram sigur ca vei ajunge si pe la mine. :)
sincer eu mi-as dori sa uiti poemul asta, in speranta ca va veni unul care va fi si mai bun.
te mai astept!



Daniel

ca in majoritatea datilor la comnentariile mele asezat analizand si bine si rau.... intr-adevar parerea ta impaca si razvratirea si linistea...:))


Andrei

chiar iti multumesc pentru timpul acordat in a-mi face o analiza textului. ai pe de o parte dreptate... iar acolo unde nu ai, s-ar putea sa fie greseala mea datorata inexplicabilitatii mele... in fine, sper sa imi mai oferi placerea si onoarea analizei si altor texte, inseamna foarte mult pentru mine....


Simona

treaba cu talentul ar trebui sa fie deja o certitudine nu o prefigurare...:)) la un moment dat intr-o poezie spuneam ca orice poet stie ca are talent iar eu ma consider poet... restul... las dreptul celorlati sa comenteze...


igor

cum ii spuneam si nichitei... trebuie sa existe controverse... stii tu... parerile nu se cometeaza, se iau ca atare.... unele plac, altele dor, dar pe toate totusi trebuie sa le luam in considerare, parerea mea...mersi...

parca am citit aseara alt text aici, cred ca l-ai mai schimbat...

hmm, e un amestec tare ciudat, si de randuri resuite si de lucruri marunte, care sub o alta forma poate ar fi poezie...

eu, sincer, l-as fi incardat la personale :)

soc?
sau poate ceva ce nu are tipar?
poezie? sau personale?
asa e si viata.... niciodata nu stim cand se termina poezia si incepe drama... vedem doar urmarile...

drag, inoni

voi ramine sensibila, fiindca poezia se simte si se reflecteaza prin gind si cuvint... nu imi cere sa uit poemul acesta, nu pot promite asta. iar eu imi tin mereu promisele fapte. Astept mai departe si mai bune, si mai... fireste ca revin.
Drag,
Ela

stiu asta...:)