Un fir incandescent de sunete

\"ea dansează
ca o algă oarbă
în inima oceanului\"

remarcabile versuri
deorece sunt trist nu pot sa zic mai multe despre poem
in intregime :(
sorry

Foarte placut;vers blând întrupat în lumină, sunete,simțire blândețe.Citind aceste rânduri ,văd poemul ca fiind o artă totală;regăsirea divină cu sensul și timpul.

...ca aripa ingerului. Lumina si marea, leaganul vietii...
O imagine cuceritoare a nasterii poemului!

Felicitari!
:)

Remarc in primul rand firescul poemei si expresivitatea care rezida tocmai in simplitate nu in cuvinte care socheaza... interesanta imagine a dansului extatic, intre abandonare si incorporare... lumea unor senzatii pure. Marlena si tu ai simtit cum e sa fii sunet?

va multumesc de a va fi oprit la acest text. Neaga, imi pare rau ca nu ai trecut impreuna cu aceste versuri de platoul tristetii de care vorbesti. Ionut, oare nu orice poem are in miezul lui inconstient aceasta tensiune spre \"total\"? Luminita, da, inteleg, cred, de ce vorbesti de \"leaganul vietii\", dar ma intreb daca armonia e formata numai din echilibru sau si din dezechilibru? Vladimir, ti-ai dat seama ca acest poem s-a nascut intr-adevar aproape instantaneu, fara sa ma previna, \"a venit\" singur spre mine; cat despre sunete, da, trebuie sa fie ca un fel de ardere. In orice caz, presimtim, scriind, acel dinamism esential la care te referi tu, Elia (multumesc si pentru steluta.

...m-ai inebunit cu \"alga oarba\" din padurea de alge imblanzite, si ce mai tura vura, marlen draga, ti-am \"vazut\" poemul...
ESTE miraculos !
Am citi candva despre suprafete. Rodin inchidea ochii si le \"vedea\" cum se misca atunci cand le atingea cu palmele.Daca inchizi ochii si \"spui\" poemul tau \"soptitor\" simti vibratiile...Nu este asta nebunie ?

este o \"nebunie\" curata acest poem. muschii incordati si ochi mari incarcati de uimire. tensiune maxima!felicitari!

Vibratie, cald, lumina, melos, poesis: ca o superba revelatie a fiintei inspre inalt de spirit.
As indrazni sa te rog sa ne ramai asa. Era atita nevoie de tine!
Esti aproape misterul:
\"din pădurea de alge îmblînzite
urcă poemul

într-o gravitație mută
spre suprafața sensurilor
spre suprafața timpului\"

Gratie, tu, Marlena

Drag, Ela

Marlena !
Este de-a dreptul miraculos cum ai reusit sa impletesti impreuna :
lumina cu sunetul , miscarea cu infinitul...
Mi-a placut imens

Sonja D Szimon

se pare ca acest poem a traversat multe feluri de lectura, dar a lasat fie un sunet, fie o vibratie, fie o lumina, pe care ma bucur sa vi le daruiesc, Catalin, Nicolae, Daniela, Sonja.