Poezie
Dumnezeu este vocea aceea mica de care se agata frica
2 min lectură·
Mediu
Dumnezeu este vocea aceea mică de care se agață frica
Cu unghiile încovoiate, cu frigul țesînd în jur o pernă psihică de pustnic sau poate numai o jucărie de cîrpe ce va cutreiera psihoza maturizării laolaltă cu stăpînul ei , omul înaintează prin mama proprie ca printr-o mare întunecată.
Nu vreau să mă înec în mama!, strigă fiecare copil, în timp ce își pipăie moartea ca pe un sex murdar. Iar marea îl învăluie cu poalele ei lungi prin care se văd picioarele butucănoase ale unui pod.
Nimeni nu trece pe acest pod. Nimeni nu încearcă sa vadă mama sub un alt unghi.Mama este un peisaj interior, o firidă plină de praf a amintirilor incomode din care copilul izbucnește ca o broască aflată la prima vomă. Plaur și paideia: mama ca mărturisire a eșecului.
Să-ți legeni copilul ca pe un ștreang de care vei atîrna în clipa aceea, pentru care viața este doar acompaniament muzical.
Să te ștergi cu copilul la ochi și să-l vezi cum descrește între mîinile tale precum un bulgăre de zăpadă.
Să te lași înghițit de copilul care crește în jurul tău ca un cîntec de înfiripat limita.
Să te îneci în propria salivă ce se scurge din uterul născător de cuvinte.
Să nu mai auzi decît vocea aceea mică de care se agață axa sinelui.
Secrețiile mamei induc o nouă pozitivitate. În final, copilul bea sîngele mamei,dintr-o suflare. Atît de singur a rămas în deșertul acesta, și atît de sete i-a fost.
Gustul de pe limbă: gustul de a dori să-ți bei mama în fiecare clipă.
Dumnezeu este vocea aceea mică prin care o femeie pipăie cu buzele umede creștetul unui prunc.
***
Blog Angela Furtuna
Cu unghiile încovoiate, cu frigul țesînd în jur o pernă psihică de pustnic sau poate numai o jucărie de cîrpe ce va cutreiera psihoza maturizării laolaltă cu stăpînul ei , omul înaintează prin mama proprie ca printr-o mare întunecată.
Nu vreau să mă înec în mama!, strigă fiecare copil, în timp ce își pipăie moartea ca pe un sex murdar. Iar marea îl învăluie cu poalele ei lungi prin care se văd picioarele butucănoase ale unui pod.
Nimeni nu trece pe acest pod. Nimeni nu încearcă sa vadă mama sub un alt unghi.Mama este un peisaj interior, o firidă plină de praf a amintirilor incomode din care copilul izbucnește ca o broască aflată la prima vomă. Plaur și paideia: mama ca mărturisire a eșecului.
Să-ți legeni copilul ca pe un ștreang de care vei atîrna în clipa aceea, pentru care viața este doar acompaniament muzical.
Să te ștergi cu copilul la ochi și să-l vezi cum descrește între mîinile tale precum un bulgăre de zăpadă.
Să te lași înghițit de copilul care crește în jurul tău ca un cîntec de înfiripat limita.
Să te îneci în propria salivă ce se scurge din uterul născător de cuvinte.
Să nu mai auzi decît vocea aceea mică de care se agață axa sinelui.
Secrețiile mamei induc o nouă pozitivitate. În final, copilul bea sîngele mamei,dintr-o suflare. Atît de singur a rămas în deșertul acesta, și atît de sete i-a fost.
Gustul de pe limbă: gustul de a dori să-ți bei mama în fiecare clipă.
Dumnezeu este vocea aceea mică prin care o femeie pipăie cu buzele umede creștetul unui prunc.
***
Blog Angela Furtuna
054.630
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- angela furtuna
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 281
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
angela furtuna. “Dumnezeu este vocea aceea mica de care se agata frica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angela-furtuna/poezie/100869/dumnezeu-este-vocea-aceea-mica-de-care-se-agata-fricaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMAMAdrian Moșoianu✓Afinitatile stilistic-ontologice cu tizul Angela Marinescu nu va fac decit cinste. Cruzime, luciditate, denudare, poezia ca avorton (copil malformat, ilegitim, diform si MORT al sensibilitatii naturale pervertite estetic de injectiile cu SINE si cu propriile trairi aplicate narcisic propriului EU) impodobit de sarbatoare, fetis alcatuit din propriile viscere , \"viata pulsind intr-un borcan de fildes\". Sarut miinile.
0
JLCe nu mi-a plăcut:
\"își pipăie moartea ca pe un sex murdar\";
\"copilul izbucnește ca o broască aflată la prima vomă\"; aici nu este vorba de șocul imagistic, ci de gratuitatea unor imagini voit construite șocante. Nu îți recomand această cale, chiar dacă îți va aduce mulți fani.
Ce mi-a plăcut:
\"Gustul de pe limbă: gustul de a dori să-ți bei mama în fiecare clipă.\"
\"Dumnezeu este vocea aceea mică prin care o femeie pipăie cu buzele umede creștetul unui prunc. \"
Toată poezia mi-a placut, cu primele observații valabile. Felicitări. Este o poezie foarte frumoasă.
\"își pipăie moartea ca pe un sex murdar\";
\"copilul izbucnește ca o broască aflată la prima vomă\"; aici nu este vorba de șocul imagistic, ci de gratuitatea unor imagini voit construite șocante. Nu îți recomand această cale, chiar dacă îți va aduce mulți fani.
Ce mi-a plăcut:
\"Gustul de pe limbă: gustul de a dori să-ți bei mama în fiecare clipă.\"
\"Dumnezeu este vocea aceea mică prin care o femeie pipăie cu buzele umede creștetul unui prunc. \"
Toată poezia mi-a placut, cu primele observații valabile. Felicitări. Este o poezie foarte frumoasă.
0
SEDistincție acordată
nu stiu exact unde incepe poezia si unde se termina, dar impacteaza si ma poarta prin tot felul de emotii;
este un text deosebit si il recomand ca atare;
este un text deosebit si il recomand ca atare;
0
SAFoarte bun acest text. Chiar m-a impresionat. Suna patetic dar asa este. Un poem curat, bine construit, cu pauze de respiratie plasate strategic. Imi aminteste putin de Cristian Popescu ( doar la nivel tematic). Anumite cuvinte aparent \"nepoetice\" (nu cred ca exista asa ceva) functioneaza foarte bine in context. Risti mult si asta imi place. Se vede clar un sistem poetic bine inchegat
0
ELAs face o incursiune psihanalitică a poeziei tale, Angela, însă simt că îmi greu în acest \"aici și acum\" să cuprind doar în cuvinte comentate spațiile intermediare în care tu străvezi mortiferul dizolvând vitalul dintre mamă-copil, acolo unde agoniile primitive își cântă prăpădul și Dumnezeu nu este decât o proiecție și protecție de sine.
Construcția ta este admirabilă prin spațialitate. Locurile tale albe, în care ne lași să ne înșiruim liber scenariile fantasmetice, angoasele, figurabilități întrerupte, \"vocile noastre mici\", ale fiecăruia, și chiar tăcerile noastre. Aș reda masa aceea compactă din mijlocul poeziei tale, aș reda-o întreagă, fiindcă nu o pot transforma în obiecte fragmentate, însăși poezia fiind o întrepătrundere de imagini abisale parțial vizibile, cu greu reprezentabile.
\"Să-ți legeni copilul ca pe un ștreang de care vei atîrna în clipa aceea, pentru care viața este doar acompaniament muzical.
Să te ștergi cu copilul la ochi și să-l vezi cum descrește între mîinile tale precum un bulgăre de zăpadă.
Să te lași înghițit de copilul care crește în jurul tău ca un cîntec de înfiripat limita.
Să te îneci în propria salivă ce se scurge din uterul născător de cuvinte.
Să nu mai auzi decît vocea aceea mică de care se agață axa sinelui.\"
Acum îți voi lăsa Spațiul.
De-aș fi putut, ti-aș fi dat o stea.
Admirație,
Ela
Construcția ta este admirabilă prin spațialitate. Locurile tale albe, în care ne lași să ne înșiruim liber scenariile fantasmetice, angoasele, figurabilități întrerupte, \"vocile noastre mici\", ale fiecăruia, și chiar tăcerile noastre. Aș reda masa aceea compactă din mijlocul poeziei tale, aș reda-o întreagă, fiindcă nu o pot transforma în obiecte fragmentate, însăși poezia fiind o întrepătrundere de imagini abisale parțial vizibile, cu greu reprezentabile.
\"Să-ți legeni copilul ca pe un ștreang de care vei atîrna în clipa aceea, pentru care viața este doar acompaniament muzical.
Să te ștergi cu copilul la ochi și să-l vezi cum descrește între mîinile tale precum un bulgăre de zăpadă.
Să te lași înghițit de copilul care crește în jurul tău ca un cîntec de înfiripat limita.
Să te îneci în propria salivă ce se scurge din uterul născător de cuvinte.
Să nu mai auzi decît vocea aceea mică de care se agață axa sinelui.\"
Acum îți voi lăsa Spațiul.
De-aș fi putut, ti-aș fi dat o stea.
Admirație,
Ela
0