sa ne ascutim, mai bine, creioanele

picasso ratacit in vitrine la harrods adumbrit de valuri si alte piei femeiesti in toate culorile Londra in noapte lasciva intinsa pe toate trotuarele m-am oprit in fata unor globuri uriase albastre care bateau ca niste clopote ca inimile noastre as putea sa spun ca mi-e dor de trandafiri de toti carnatii de acasa cu miros de cimbru si de slanini albe asteptand bataia in usa a unui prieten care te cheama sa ii gusti sarmalele ba nu as minti sunt pe Bond street si tot ce e al lor e si al meu in aceeasi masura suntem egali in fata minunilor in fata stelelor baltate cu care s-a manjit cerul ca de magiun suntem insirati pe strazi ca pe o ata fosforescenta viermuim vibram fiecare in limba lui in iubirea lui in sexul lui poate asta e sarbatoarea un timp in care ne uitam toti cu aceeasi pereche de ochi la vitrine cu mainile in buzunare in parul ei am obosit ne asezam la o masa la care visam sa scoti trufele sa ascutim impreuna creioanele in ochii lor suntem doi caini fara stapani nu ne putem controla excrementele nu le putem pune intr-un sacut nu putem sa ne ascundem zambetele de aceea ele se intind de la masa noastra pe fetele lor si se intorc cuminti inapoi ai putea sa imi inchizi gura cu un sarut si sa-mi tai cu foarfeca mainile altfel ele o sa intre in tine si o sa te goleasca de inima, maruntaie si tot ce ai inauntru sa ne putem iubi asa fara sex sa dovedim ca pielea nu are nevoie de carne ca sentimentele nu au nevoie de oase ca noi doi putem sa ne ascutim impreuna creioanele la starbacks sa ni le infingem in inima ca apoi sa nu ii mai bantuim in timpul vietii lor cu aceasta imagine pe care iti vine sa o scuipi si sa o lingi