refren

Mă obișnuisem cu tine ronțăind vremea și fumând printre sunete. Atât de puține cuvinte ne pot contura încerc să-mi amintesc prima literă ca într-un joc din vremurile când încă eram copii naivi și foarte frumoși scriam pe toate zidurile “te iubesc” iți desenam in palme șotronul care între timp a devenit sângeriu. Mă obișnuisem cu tine tăcând despre mine cântând refrene comune, așa fără pauze între strofe cu un suspin subînțeles uneori. Mă obișnuisem cu tine să-mi fii într-un colț al sufletului și din când în când să mă dori.