a fi

Frumos, Ion. Original. Sa aluneci pe doua raze... Sa traiesti cu teama ca ti-ar putea scapa de sub picior oricare dintre ele, cazand in universul...celeilalte... In fond, aceeasi dorinta de echilibru...
Ma impresioneaza sensibilitatea si gandirea asta a ta un pic sofisticata...:)

Deosebita viziunea ta asupra omului, pendularea intre bine si rau, lumina si intuneric:
\"slalom urias pentru pitici\"
Simplu si totusi atat de complicat.

cu bine,
Dana

În copilărie, la derdeluș, ne dădeam de-a șuiul pe doi ciocleji de porumb. Ca și cum ai aluneca la vale având sub tălpi... un stics și o macaroană. :))

Ca si cum ai nimeri in sos, inteleg...:)))

alunecări curbilinii de pitic, metamorfozat într-un titan, care pune piciorul pe lumină și întuneric. a fi - șansa acordată luminii de a înghite întunericul.
Eu sunt..

Florina, nu cred că e o viziune deosebită, mai curând e o viziune clasică. Pe timpuri m-a impresionat mult \"Maestrul și Margareta\" de Bulgakov, în acest roman tema luminii și întunericului este abordată tranșant. E simplu dar complicat fiindcă, oricât ai filozofa, teoretiza sau poetiza, vine o vreme când trebuie să trăiești totul aievea și să faci alegerea ta... simplă dar complicată.

S.O.S.!!! :)))

Frumoasa poezia ta, Ioane, ca un diamant, slefuit si stralucind pe orice parte l-ai intoarce! :)
Cu prietenie,
Daniel

Si clasicul e deosebit, Ioane. mai ales prin atata post modernism. nu crezi?:)

cu simpatie,
Dana

Daniel,
mă bucură mult cuvintele tale, mai ales că \"diamantul\" l-am șlefuit în troleibuz, venind la serviciu; fără să-l mai scriu pe hârtie, l-am pus direct pe monitor.

Florina,
cred că ai spus un adevăr...clasic. :)

George, am înțeles, tu ești... Sper, nu ai vrut să zici... Alfa și Omega? :)

și dacă treimea alunecării te-a răstignit îfigându-ți raze de lumină și de întuneric în membrele căutând \"calea de mijloc\" nu trebuie să te temi: lumina și întunericul \"alunecă\" numai împreună, una fără de cealaltă fiind non-sensuri.
Lunecă, Ioane, lunecă într-un crescendo nebun...

Cu prețuire,

Mulțumesc, Vasile, pentru sfat; am să lunec, nu am încotro, adică am - pleonastic, la vale. Ai dreptate în ceea ce zici. După mine, și omul-lumină și omul-întuneric sunt non-sensuri. Dar câte \"căi de mijloc\" încap între aceste două extreme!

Făceam și eu niște exerciții cu lira :)
totuși, e simpatic.

el se visa cu raze-n tălpi
și-n slalom pe ciocleji
din coborâri-alunecări
ajunse pînă-n cer.

ozb și cât mai sus!

Iar vraja se tot duce,
Misterul se destramă
Pân\' George mă aduce
Din nou în epigramă.